PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 200 400 41 eata pentru treieriş se înfiripa tot pe Linie, ţăranii o ştiau pe-a C lor din moş-strămoş, se strângeau acolo la poartă la Ioviţă, îl strigau pe el şi pe Ionel al lui Duran şi făceau o listă cu cei ce intrau în ceată. În fruntea listei şi şeful cetei îl puneau pe Ion al lui Stan Stănică, un om bătrân rudă cu Dunăroaia, singurul care mai ţinea vechile tradiţii ale portului. Se îmbrăca cu iţari şi fustă, cusută cu arnici de nevastă-sa când fusese tânără. El mergea din casă în casă şi împărţea funcţiile în ceată, pe cei cu boi buni şi cu căruţe zdravene îi puneau la căratul grâului şi al snopilor, pe pălmaşi, la coşul batozei şi la ridicat snopii , pe cei cu câte-o mârţoagă de cal la spatele batozei la tras tărgile cu paie. Treieratul ţinea cam o săptămână, câteodată şi două, după cum erau recoltele, timp în care tot satul se muta pe arie. Ion al lui Stan Stănică mergea la Silişte sau la Căldăraru, la domnul Avram să facă rost de batoză şi de vapor sau tractor, se tocmea cu proprietarul, apoi venea în sat şi lua câte zece perechi de boi şi aducea batoza pe islaz în alaiul copiilor. Dimineaţa vaporul cu fluierul lui da deşteptarea întregului sat şi-l chema pe arie ; atunci când oamenii întârziau, un baroi de mecanic o ţine întruna cu fluieratul până-ţi spărgea urechile şi trebuia s-o iai din loc. -Ai, fa, eşti gata ?- se apropia Ioviţă de urechea Marinei- eşti gata cu mâncarea aia că ăla fluieră ca nebunul şi mă ţii cu boii înjugaţi la poartă ! -O, mă, o !,-răspundea Marina folfăind printre gingii o coajă de pâinelasă-l în mă-sa să sune, cine te puse să înjugi boii, tu nu vezi că eu nu sunt gata, mai am laptele de fiert şi să mestec mămăliga aia…Polinooo, o striga ea pe fata aia când era acasă- ai, fa, scoal-te, puturoaso, scoal-te şi aşterne şi tu faţa de masă să luăm ceva în gură că nu mai am de trai cu tac-to, îl găsi vrednicia, dacă stai aşa până la prânz în pat o să te mai măriţi tu la sfântul aşteaptă… Şi tu ce stai mă ca un popândău acolea pe prispă, ia oala aia cu apă şi spală-te ca tot creştinul pe ochi şi pe mâini !- se adresă ea bărbatului… Ioviţă luă oala şi o puse pe parmalâc, îşi sumese mânecile de la cămaşă cu un gest repezit, plin de nervi, şi se clăti de două- trei ori pe mâini, apoi pe faţă, îşi frecă mâinile într-un ştergar şi se-nchină de câteva ori, după care se aşeză pe prag la masă. -Domnule, zise Ioviţă mai mult pentru el, mai bine stăteam la Bucureşti, venii aici să ţin o casă de puturoşi ! Unde e, Polino, băiatul ăla,… tu-i anafura mă-si să stea şi el la căruţa aia că pleacă boii cu ea… 200

PAGE 201 400 -Doarme în fânar, habar n-are el de treabă şi mă întebi pe mine mereu de el… -Ai, fa, mai repede cu mămăliga aia, o mai fierbi tu mult ? …Tu-i sărindarul mă-sii de treabă care-o fac eu cu voi… Dulăul se repezi la poartă şi începu să latre, avea un câine mare, flocos, şi nu suferea să se apropie cineva de curtea lui. Ioviţă scoase capul pe uşă şil văzu pe Ion al lui Stan Stănică la poartă. -Mai mare ruşinea , a venit nica Ion la poartă la noi… Stai, nică Ioane, că nu mă mai înţeleg cu copiii ăştia şi cu nevasta, că învârteşte o mămăligă de azinoapte ! De dincolo de peste gard striga frati-său : -Eşti gata, Nică ? Vezi că eu o iau înainte… -Gata, gata, ia-o înainte că te prind din urmă… Primele raze ale răsăritului străbăteau printre salcâmi, roşietice şi pure, nişte cocoşi mai puturoşi îşi prelungeau cucurigul lor peste sat, fântâna din vale scârţâia mereu sub povara ciuturii pline cu apă, femeile treceau cu cobiliţele la spinare, Baghiară, zbanghiul-ăla de cioban, îşi striga mioarele lui printre glumele lui deşănţate la adresa Lisăndriţei, căruţele paca-paca treceau încet spre arie, satul se golea de lume şi rămânea pustiu şi aria începea să se anime… -Bagă paie la vapor !- striga baroiul ăla de mecanic, vopsit pe ochi tot cu cărbune, bucuros că-i merge treaba. Şi vaporul se ambala şi batoza bâzâia ca un enorm băzăune, când mai tare, când mai încet, după cum dădeau drumul cei doi coşari la snopi în gaura enormă şi lacomă a batozei. Undeva lângă marginea pădurii Bucovului erau aşezate şirele şi stogurile de snopi de grâu, cam vreo şase căruţe cu pătule înalte puse pe ele cărau snopii şi-i trăgeau de o parte şi de alta a batozei, doi flăcăi zdraveni se urcau în căruţe şi aruncau snopii sus pe batoză, alţi doi dezlegau snopii şi-i dau coşarilor care-i aruncau în toba maşinii, la spatele maşinii curgeau paiele şi pleava, iar în faţă, într-o mare covată, boabele aurite de grâu. Chestia era acum cu căratul grâului, dacă erau timpurile normale, ţăranii îşi duceau grâul acasă şi-l băgau în magazie, dar acum acolo la intrarea în arie era o lozincă mare pe care scria că « Predarea cotelor este datorie patriotică« şi tot grâul rămânea pe arie până seara, păzit de cei doi colectori, Pâncu şi Giurcă şi de miliţianul Târsă, care venise nou în locul lui Bălan. Seara se formau convoaie de căruţe şi plecau cu grâul la gară cu doi delegaţi şi-l predau la siloz. Întâi cotele obligatorii şi apoi ce-o mai rămâne să ia şi ţăranul acasă… Şi cum nu prea mai rămânea nimic, ţăranii, seara, se întorceau acasă cu furcile pe umăr şi cu pleava strânsă-n saci s-o dea la găini. 201

PAGE 201 400<br />

-Doarme în fânar, habar n-are el de treabă şi mă întebi pe mine mereu<br />

de el…<br />

-Ai, fa, mai repede cu mămăliga aia, o mai fierbi tu mult ? …Tu-i<br />

sărindarul mă-sii de treabă care-o fac eu cu voi…<br />

Dulăul se repezi la poartă şi începu să latre, avea un câine mare, flocos,<br />

şi nu suferea să se apropie cineva de curtea lui. Ioviţă scoase capul pe uşă şil<br />

văzu pe Ion al lui Stan Stănică la poartă.<br />

-Mai mare ruşinea , a venit nica Ion la poartă la noi… Stai, nică Ioane,<br />

că nu mă mai înţeleg cu copiii ăştia şi cu nevasta, că învârteşte o mămăligă<br />

de azinoapte !<br />

De dincolo de peste gard striga frati-său :<br />

-Eşti gata, Nică ? Vezi că eu o iau înainte…<br />

-Gata, gata, ia-o înainte că te prind din urmă…<br />

Primele raze ale răsăritului străbăteau printre salcâmi, roşietice şi pure,<br />

nişte cocoşi mai puturoşi îşi prelungeau cucurigul lor peste sat, fântâna din<br />

vale scârţâia mereu sub povara ciuturii pline cu apă, femeile treceau cu<br />

cobiliţele la spinare, Baghiară, zbanghiul-ăla de cioban, îşi striga mioarele<br />

lui printre glumele lui deşănţate la adresa Lisăndriţei, căruţele paca-paca<br />

treceau încet spre arie, satul se golea de lume şi rămânea pustiu şi aria<br />

începea să se anime…<br />

-Bagă paie la vapor !- striga baroiul ăla de mecanic, vopsit pe ochi tot<br />

cu cărbune, bucuros că-i merge treaba. Şi vaporul se ambala şi batoza bâzâia<br />

ca un enorm băzăune, când mai tare, când mai încet, după cum dădeau<br />

drumul cei doi coşari la snopi în gaura enormă şi lacomă a batozei. Undeva<br />

lângă marginea pădurii Bucovului erau aşezate şirele şi stogurile de snopi de<br />

grâu, cam vreo şase căruţe cu pătule înalte puse pe ele cărau snopii şi-i<br />

trăgeau de o parte şi de alta a batozei, doi flăcăi zdraveni se urcau în căruţe<br />

şi aruncau snopii sus pe batoză, alţi doi dezlegau snopii şi-i dau coşarilor<br />

care-i aruncau în toba maşinii, la spatele maşinii curgeau paiele şi pleava, iar<br />

în faţă, într-o mare covată, boabele aurite de grâu.<br />

Chestia era acum cu căratul grâului, dacă erau timpurile normale,<br />

ţăranii îşi duceau grâul acasă şi-l băgau în magazie, dar acum acolo la<br />

intrarea în arie era o lozincă mare pe care scria că « Predarea cotelor este<br />

datorie patriotică« şi tot grâul rămânea pe arie până seara, păzit de cei doi<br />

colectori, Pâncu şi Giurcă şi de miliţianul Târsă, care venise nou în locul lui<br />

Bălan. Seara se formau convoaie de căruţe şi plecau cu grâul la gară cu doi<br />

delegaţi şi-l predau la siloz. Întâi cotele obligatorii şi apoi ce-o mai rămâne<br />

să ia şi ţăranul acasă… Şi cum nu prea mai rămânea nimic, ţăranii, seara, se<br />

întorceau acasă cu furcile pe umăr şi cu pleava strânsă-n saci s-o dea la<br />

găini.<br />

201

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!