PRIVEGHIUL-roman
PAGE 200 400 41 eata pentru treieriş se înfiripa tot pe Linie, ţăranii o ştiau pe-a C lor din moş-strămoş, se strângeau acolo la poartă la Ioviţă, îl strigau pe el şi pe Ionel al lui Duran şi făceau o listă cu cei ce intrau în ceată. În fruntea listei şi şeful cetei îl puneau pe Ion al lui Stan Stănică, un om bătrân rudă cu Dunăroaia, singurul care mai ţinea vechile tradiţii ale portului. Se îmbrăca cu iţari şi fustă, cusută cu arnici de nevastă-sa când fusese tânără. El mergea din casă în casă şi împărţea funcţiile în ceată, pe cei cu boi buni şi cu căruţe zdravene îi puneau la căratul grâului şi al snopilor, pe pălmaşi, la coşul batozei şi la ridicat snopii , pe cei cu câte-o mârţoagă de cal la spatele batozei la tras tărgile cu paie. Treieratul ţinea cam o săptămână, câteodată şi două, după cum erau recoltele, timp în care tot satul se muta pe arie. Ion al lui Stan Stănică mergea la Silişte sau la Căldăraru, la domnul Avram să facă rost de batoză şi de vapor sau tractor, se tocmea cu proprietarul, apoi venea în sat şi lua câte zece perechi de boi şi aducea batoza pe islaz în alaiul copiilor. Dimineaţa vaporul cu fluierul lui da deşteptarea întregului sat şi-l chema pe arie ; atunci când oamenii întârziau, un baroi de mecanic o ţine întruna cu fluieratul până-ţi spărgea urechile şi trebuia s-o iai din loc. -Ai, fa, eşti gata ?- se apropia Ioviţă de urechea Marinei- eşti gata cu mâncarea aia că ăla fluieră ca nebunul şi mă ţii cu boii înjugaţi la poartă ! -O, mă, o !,-răspundea Marina folfăind printre gingii o coajă de pâinelasă-l în mă-sa să sune, cine te puse să înjugi boii, tu nu vezi că eu nu sunt gata, mai am laptele de fiert şi să mestec mămăliga aia…Polinooo, o striga ea pe fata aia când era acasă- ai, fa, scoal-te, puturoaso, scoal-te şi aşterne şi tu faţa de masă să luăm ceva în gură că nu mai am de trai cu tac-to, îl găsi vrednicia, dacă stai aşa până la prânz în pat o să te mai măriţi tu la sfântul aşteaptă… Şi tu ce stai mă ca un popândău acolea pe prispă, ia oala aia cu apă şi spală-te ca tot creştinul pe ochi şi pe mâini !- se adresă ea bărbatului… Ioviţă luă oala şi o puse pe parmalâc, îşi sumese mânecile de la cămaşă cu un gest repezit, plin de nervi, şi se clăti de două- trei ori pe mâini, apoi pe faţă, îşi frecă mâinile într-un ştergar şi se-nchină de câteva ori, după care se aşeză pe prag la masă. -Domnule, zise Ioviţă mai mult pentru el, mai bine stăteam la Bucureşti, venii aici să ţin o casă de puturoşi ! Unde e, Polino, băiatul ăla,… tu-i anafura mă-si să stea şi el la căruţa aia că pleacă boii cu ea… 200
PAGE 201 400 -Doarme în fânar, habar n-are el de treabă şi mă întebi pe mine mereu de el… -Ai, fa, mai repede cu mămăliga aia, o mai fierbi tu mult ? …Tu-i sărindarul mă-sii de treabă care-o fac eu cu voi… Dulăul se repezi la poartă şi începu să latre, avea un câine mare, flocos, şi nu suferea să se apropie cineva de curtea lui. Ioviţă scoase capul pe uşă şil văzu pe Ion al lui Stan Stănică la poartă. -Mai mare ruşinea , a venit nica Ion la poartă la noi… Stai, nică Ioane, că nu mă mai înţeleg cu copiii ăştia şi cu nevasta, că învârteşte o mămăligă de azinoapte ! De dincolo de peste gard striga frati-său : -Eşti gata, Nică ? Vezi că eu o iau înainte… -Gata, gata, ia-o înainte că te prind din urmă… Primele raze ale răsăritului străbăteau printre salcâmi, roşietice şi pure, nişte cocoşi mai puturoşi îşi prelungeau cucurigul lor peste sat, fântâna din vale scârţâia mereu sub povara ciuturii pline cu apă, femeile treceau cu cobiliţele la spinare, Baghiară, zbanghiul-ăla de cioban, îşi striga mioarele lui printre glumele lui deşănţate la adresa Lisăndriţei, căruţele paca-paca treceau încet spre arie, satul se golea de lume şi rămânea pustiu şi aria începea să se anime… -Bagă paie la vapor !- striga baroiul ăla de mecanic, vopsit pe ochi tot cu cărbune, bucuros că-i merge treaba. Şi vaporul se ambala şi batoza bâzâia ca un enorm băzăune, când mai tare, când mai încet, după cum dădeau drumul cei doi coşari la snopi în gaura enormă şi lacomă a batozei. Undeva lângă marginea pădurii Bucovului erau aşezate şirele şi stogurile de snopi de grâu, cam vreo şase căruţe cu pătule înalte puse pe ele cărau snopii şi-i trăgeau de o parte şi de alta a batozei, doi flăcăi zdraveni se urcau în căruţe şi aruncau snopii sus pe batoză, alţi doi dezlegau snopii şi-i dau coşarilor care-i aruncau în toba maşinii, la spatele maşinii curgeau paiele şi pleava, iar în faţă, într-o mare covată, boabele aurite de grâu. Chestia era acum cu căratul grâului, dacă erau timpurile normale, ţăranii îşi duceau grâul acasă şi-l băgau în magazie, dar acum acolo la intrarea în arie era o lozincă mare pe care scria că « Predarea cotelor este datorie patriotică« şi tot grâul rămânea pe arie până seara, păzit de cei doi colectori, Pâncu şi Giurcă şi de miliţianul Târsă, care venise nou în locul lui Bălan. Seara se formau convoaie de căruţe şi plecau cu grâul la gară cu doi delegaţi şi-l predau la siloz. Întâi cotele obligatorii şi apoi ce-o mai rămâne să ia şi ţăranul acasă… Şi cum nu prea mai rămânea nimic, ţăranii, seara, se întorceau acasă cu furcile pe umăr şi cu pleava strânsă-n saci s-o dea la găini. 201
- Page 149 and 150: PAGE 149 400 taie capul. « De ce t
- Page 151 and 152: PAGE 151 400 împrejurul focului, o
- Page 153 and 154: PAGE 153 400 « Aşa e ,Ioane, aşa
- Page 155 and 156: PAGE 155 400 35 e 20 aprilie, pe se
- Page 157 and 158: PAGE 157 400 din ăştia care au ve
- Page 159 and 160: PAGE 159 400 « Care om bun ? »- r
- Page 161 and 162: PAGE 161 400 mâncarea în cameră-
- Page 163 and 164: PAGE 163 400 beau şi mâncau lini
- Page 165 and 166: PAGE 165 400 36 vusese dreptate Per
- Page 167 and 168: PAGE 167 400 de ceva să le dau să
- Page 169 and 170: PAGE 169 400 Nae. « Dă-l, mă, î
- Page 171 and 172: PAGE 171 400 acasă ? » « Am să
- Page 173 and 174: PAGE 173 400 ,,semnătură de minis
- Page 175 and 176: PAGE 175 400 A doua zi pe la două
- Page 177 and 178: PAGE 177 400 rezultatul, strâmbă
- Page 179 and 180: PAGE 179 400 Aşa se face că se du
- Page 181 and 182: PAGE 181 400 aşa de mult de ei în
- Page 183 and 184: PAGE 183 400 38 on Bratu umbla prin
- Page 185 and 186: PAGE 185 400 A doua zi plecă la Pi
- Page 187 and 188: PAGE 187 400 un colţ să nu ne-aud
- Page 189 and 190: PAGE 189 400 ne mai trimit şi ele
- Page 191 and 192: PAGE 191 400 39 dina fu absorbită
- Page 193 and 194: PAGE 193 400 trebuia să fie pregă
- Page 195 and 196: PAGE 195 400 40 ospodăria lui Iovi
- Page 197 and 198: PAGE 197 400 când bietul copil voi
- Page 199: PAGE 199 400 el, ,,ce bă, Ioviţă
- Page 203 and 204: PAGE 203 400 frică să nu creadă
- Page 205 and 206: PAGE 205 400 -Bă, moşule,- sare p
- Page 207 and 208: PAGE 207 400 omul de servici, care
- Page 209 and 210: PAGE 209 400 -Hai noroc, tovarăşe
- Page 211 and 212: PAGE 211 400 când colegii lui plec
- Page 213 and 214: PAGE 213 400 această femeie pe car
- Page 215 and 216: PAGE 215 400 poliţie… » « Poat
- Page 217 and 218: PAGE 217 400 - Şi ce-i cu asta ? C
- Page 219 and 220: PAGE 219 400 întâmplă şi minune
- Page 221 and 222: PAGE 221 400 şi lui din ciordeală
- Page 223 and 224: PAGE 223 400 mai cu nimic, venea ş
- Page 225 and 226: PAGE 225 400 şi de la moşii şi s
- Page 227 and 228: PAGE 227 400 înfipsese pe coama de
- Page 229 and 230: PAGE 229 400 43 upă arestarea lui
- Page 231 and 232: PAGE 231 400 nu-i place niciodată
- Page 233 and 234: PAGE 233 400 lui nevastă era o fem
- Page 235 and 236: PAGE 235 400 Această scenă mai li
- Page 237 and 238: PAGE 237 400 44 eara flăcăii şi
- Page 239 and 240: PAGE 239 400 Bucureşti la intrepri
- Page 241 and 242: PAGE 241 400 i ia la bătaie sau le
- Page 243 and 244: PAGE 243 400 pumnii pe el, ,,na, na
- Page 245 and 246: PAGE 245 400 45 n duminica următoa
- Page 247 and 248: PAGE 247 400 informaţii, martorul
- Page 249 and 250: PAGE 249 400 cânta ciocârlia în
PAGE 201 400<br />
-Doarme în fânar, habar n-are el de treabă şi mă întebi pe mine mereu<br />
de el…<br />
-Ai, fa, mai repede cu mămăliga aia, o mai fierbi tu mult ? …Tu-i<br />
sărindarul mă-sii de treabă care-o fac eu cu voi…<br />
Dulăul se repezi la poartă şi începu să latre, avea un câine mare, flocos,<br />
şi nu suferea să se apropie cineva de curtea lui. Ioviţă scoase capul pe uşă şil<br />
văzu pe Ion al lui Stan Stănică la poartă.<br />
-Mai mare ruşinea , a venit nica Ion la poartă la noi… Stai, nică Ioane,<br />
că nu mă mai înţeleg cu copiii ăştia şi cu nevasta, că învârteşte o mămăligă<br />
de azinoapte !<br />
De dincolo de peste gard striga frati-său :<br />
-Eşti gata, Nică ? Vezi că eu o iau înainte…<br />
-Gata, gata, ia-o înainte că te prind din urmă…<br />
Primele raze ale răsăritului străbăteau printre salcâmi, roşietice şi pure,<br />
nişte cocoşi mai puturoşi îşi prelungeau cucurigul lor peste sat, fântâna din<br />
vale scârţâia mereu sub povara ciuturii pline cu apă, femeile treceau cu<br />
cobiliţele la spinare, Baghiară, zbanghiul-ăla de cioban, îşi striga mioarele<br />
lui printre glumele lui deşănţate la adresa Lisăndriţei, căruţele paca-paca<br />
treceau încet spre arie, satul se golea de lume şi rămânea pustiu şi aria<br />
începea să se anime…<br />
-Bagă paie la vapor !- striga baroiul ăla de mecanic, vopsit pe ochi tot<br />
cu cărbune, bucuros că-i merge treaba. Şi vaporul se ambala şi batoza bâzâia<br />
ca un enorm băzăune, când mai tare, când mai încet, după cum dădeau<br />
drumul cei doi coşari la snopi în gaura enormă şi lacomă a batozei. Undeva<br />
lângă marginea pădurii Bucovului erau aşezate şirele şi stogurile de snopi de<br />
grâu, cam vreo şase căruţe cu pătule înalte puse pe ele cărau snopii şi-i<br />
trăgeau de o parte şi de alta a batozei, doi flăcăi zdraveni se urcau în căruţe<br />
şi aruncau snopii sus pe batoză, alţi doi dezlegau snopii şi-i dau coşarilor<br />
care-i aruncau în toba maşinii, la spatele maşinii curgeau paiele şi pleava, iar<br />
în faţă, într-o mare covată, boabele aurite de grâu.<br />
Chestia era acum cu căratul grâului, dacă erau timpurile normale,<br />
ţăranii îşi duceau grâul acasă şi-l băgau în magazie, dar acum acolo la<br />
intrarea în arie era o lozincă mare pe care scria că « Predarea cotelor este<br />
datorie patriotică« şi tot grâul rămânea pe arie până seara, păzit de cei doi<br />
colectori, Pâncu şi Giurcă şi de miliţianul Târsă, care venise nou în locul lui<br />
Bălan. Seara se formau convoaie de căruţe şi plecau cu grâul la gară cu doi<br />
delegaţi şi-l predau la siloz. Întâi cotele obligatorii şi apoi ce-o mai rămâne<br />
să ia şi ţăranul acasă… Şi cum nu prea mai rămânea nimic, ţăranii, seara, se<br />
întorceau acasă cu furcile pe umăr şi cu pleava strânsă-n saci s-o dea la<br />
găini.<br />
201