PRIVEGHIUL-roman

PAGE 201 400
-Doarme în fânar, habar n-are el de treabă şi mă întebi pe mine mereu
de el…
-Ai, fa, mai repede cu mămăliga aia, o mai fierbi tu mult ? …Tu-i
sărindarul mă-sii de treabă care-o fac eu cu voi…
Dulăul se repezi la poartă şi începu să latre, avea un câine mare, flocos,
şi nu suferea să se apropie cineva de curtea lui. Ioviţă scoase capul pe uşă şil
văzu pe Ion al lui Stan Stănică la poartă.
-Mai mare ruşinea , a venit nica Ion la poartă la noi… Stai, nică Ioane,
că nu mă mai înţeleg cu copiii ăştia şi cu nevasta, că învârteşte o mămăligă
de azinoapte !
De dincolo de peste gard striga frati-său :
-Eşti gata, Nică ? Vezi că eu o iau înainte…
-Gata, gata, ia-o înainte că te prind din urmă…
Primele raze ale răsăritului străbăteau printre salcâmi, roşietice şi pure,
nişte cocoşi mai puturoşi îşi prelungeau cucurigul lor peste sat, fântâna din
vale scârţâia mereu sub povara ciuturii pline cu apă, femeile treceau cu
cobiliţele la spinare, Baghiară, zbanghiul-ăla de cioban, îşi striga mioarele
lui printre glumele lui deşănţate la adresa Lisăndriţei, căruţele paca-paca
treceau încet spre arie, satul se golea de lume şi rămânea pustiu şi aria
începea să se anime…
-Bagă paie la vapor !- striga baroiul ăla de mecanic, vopsit pe ochi tot
cu cărbune, bucuros că-i merge treaba. Şi vaporul se ambala şi batoza bâzâia
ca un enorm băzăune, când mai tare, când mai încet, după cum dădeau
drumul cei doi coşari la snopi în gaura enormă şi lacomă a batozei. Undeva
lângă marginea pădurii Bucovului erau aşezate şirele şi stogurile de snopi de
grâu, cam vreo şase căruţe cu pătule înalte puse pe ele cărau snopii şi-i
trăgeau de o parte şi de alta a batozei, doi flăcăi zdraveni se urcau în căruţe
şi aruncau snopii sus pe batoză, alţi doi dezlegau snopii şi-i dau coşarilor
care-i aruncau în toba maşinii, la spatele maşinii curgeau paiele şi pleava, iar
în faţă, într-o mare covată, boabele aurite de grâu.
Chestia era acum cu căratul grâului, dacă erau timpurile normale,
ţăranii îşi duceau grâul acasă şi-l băgau în magazie, dar acum acolo la
intrarea în arie era o lozincă mare pe care scria că « Predarea cotelor este
datorie patriotică« şi tot grâul rămânea pe arie până seara, păzit de cei doi
colectori, Pâncu şi Giurcă şi de miliţianul Târsă, care venise nou în locul lui
Bălan. Seara se formau convoaie de căruţe şi plecau cu grâul la gară cu doi
delegaţi şi-l predau la siloz. Întâi cotele obligatorii şi apoi ce-o mai rămâne
să ia şi ţăranul acasă… Şi cum nu prea mai rămânea nimic, ţăranii, seara, se
întorceau acasă cu furcile pe umăr şi cu pleava strânsă-n saci s-o dea la
găini.
201