PRIVEGHIUL-roman

PAGE 200 400
41
eata pentru treieriş se înfiripa tot pe Linie, ţăranii o ştiau pe-a
C
lor din moş-strămoş, se strângeau acolo la poartă la Ioviţă, îl
strigau pe el şi pe Ionel al lui Duran şi făceau o listă cu cei ce
intrau în ceată. În fruntea listei şi şeful cetei îl puneau pe Ion
al lui Stan Stănică, un om bătrân rudă cu Dunăroaia, singurul care mai ţinea
vechile tradiţii ale portului. Se îmbrăca cu iţari şi fustă, cusută cu arnici de
nevastă-sa când fusese tânără. El mergea din casă în casă şi împărţea
funcţiile în ceată, pe cei cu boi buni şi cu căruţe zdravene îi puneau la
căratul grâului şi al snopilor, pe pălmaşi, la coşul batozei şi la ridicat snopii ,
pe cei cu câte-o mârţoagă de cal la spatele batozei la tras tărgile cu paie.
Treieratul ţinea cam o săptămână, câteodată şi două, după cum erau
recoltele, timp în care tot satul se muta pe arie. Ion al lui Stan Stănică
mergea la Silişte sau la Căldăraru, la domnul Avram să facă rost de batoză
şi de vapor sau tractor, se tocmea cu proprietarul, apoi venea în sat şi lua
câte zece perechi de boi şi aducea batoza pe islaz în alaiul copiilor.
Dimineaţa vaporul cu fluierul lui da deşteptarea întregului sat şi-l chema pe
arie ; atunci când oamenii întârziau, un baroi de mecanic o ţine întruna cu
fluieratul până-ţi spărgea urechile şi trebuia s-o iai din loc.
-Ai, fa, eşti gata ?- se apropia Ioviţă de urechea Marinei- eşti gata cu
mâncarea aia că ăla fluieră ca nebunul şi mă ţii cu boii înjugaţi la poartă !
-O, mă, o !,-răspundea Marina folfăind printre gingii o coajă de pâinelasă-l
în mă-sa să sune, cine te puse să înjugi boii, tu nu vezi că eu nu sunt
gata, mai am laptele de fiert şi să mestec mămăliga aia…Polinooo, o striga
ea pe fata aia când era acasă- ai, fa, scoal-te, puturoaso, scoal-te şi aşterne şi
tu faţa de masă să luăm ceva în gură că nu mai am de trai cu tac-to, îl găsi
vrednicia, dacă stai aşa până la prânz în pat o să te mai măriţi tu la sfântul
aşteaptă… Şi tu ce stai mă ca un popândău acolea pe prispă, ia oala aia cu
apă şi spală-te ca tot creştinul pe ochi şi pe mâini !- se adresă ea
bărbatului…
Ioviţă luă oala şi o puse pe parmalâc, îşi sumese mânecile de la cămaşă
cu un gest repezit, plin de nervi, şi se clăti de două- trei ori pe mâini, apoi pe
faţă, îşi frecă mâinile într-un ştergar şi se-nchină de câteva ori, după care se
aşeză pe prag la masă.
-Domnule, zise Ioviţă mai mult pentru el, mai bine stăteam la
Bucureşti, venii aici să ţin o casă de puturoşi ! Unde e, Polino, băiatul ăla,…
tu-i anafura mă-si să stea şi el la căruţa aia că pleacă boii cu ea…
200