PRIVEGHIUL-roman

PAGE 20 400
tablou mare în care era ea pe un pod într-o rochie bleo, cu o pălărie cu
borurile largi pe cap, pictorul îi sugerase doar contururile într-o manieră
impresionistă, corpul se pierdea în ceaţă, doar faţa ieşea în relief cu ochii ei
mari şi buzele cărnoase. Adusese cu mare grijă tabloul în ţară, îl înrămase cu
o ramă din palisandru, aurită, şi-l pusese pe perete în holul cel mare.
-Niciodată femeia asta nu e de găsit !-se răţoia ea pe Lina, supărată de
veştile proaste de la Palat.
-Ce-i ,mamă, cine te-a supărat atâta ?-se trezise Nicu din visul lui
plăcut.
-Aaaa, bine ai venit mamă !-îl îmbrăţişă ea- felicităli pentru examene…
-Nu uita că stai de vorbă cu locotenentul Nicu Câmpineanu, credeam că
te găsesc şi eu o dată acasă…,
- Nu vezi că s-a început culesul şi te fură ţăranii ca-n codru ! Cum să
stai acasă ? Auzi, Nicule,-îşi privi ea fiul în ochi- apoi conspirativ făcu un
ocol cu privirea peste toată camera să n-o audă cineva-celculile Palatului
sunt cam înglijolate de melsul lăzboiului…Hitlel pielde telen, luşii iau
iniţiativa pe câmpul de luptă, Bellu a început să vândă moşia de la Tătălăşti,
la fel şi Papadopol şi coana Ziţa de la Mozăceni…
-Lasă, mamă, poveştile ! Hitler a învins o lume, eu sunt militar şi
cunosc maşina germană de război…Va invinge, îţi spun eu…
Fetele de la conac trecuseră la alt cântec :
Bate vântul cetina,măi…
Şi-mi mângâie inima,măi…
Şi cum bate,mi-o apleacă,
Ca dorul din piept să-mi treacă…
În acest timp dialogul dintre fiu şi mamă s-a oprit, femeia îi strecurase
şi lui această îndoială în suflet. A apărut Lina şi Eliza Câmpineanu a început
să zbiere:
-Unde-ai fost, tu, Lino, unde umbli, tu, Lino, toată ziua ? Tu vezi
tabloulile astea pline de plaf ? ştelge-le odată !…
Se privi în tablou. Ce frumoasă era atunci! Unde vor mai fi acele
timpuri ? ,,Offf, Doamne, cum trec timpurile şi ce repede îmbătrânim !”-
gândi ea.
-Le şterg, cocoană, le şterg- se făcuse Lina mică, surprinsă de sosirea
boieroaicei. Mai întăi să v-aduc un lighean cu apă caldă, apoi să vă aprind
focul în sobă că s-a făcut frig şi dup-aia le şterg…
-Mai tăceţi, domnule, odată -scoase Nicu capul pe uşă, nu poate omul
să se mai odihnească de-atâta scandal ! Lina dispăru îndată, Eliza intră în
20