PRIVEGHIUL-roman
PAGE 196 400 care se învârtise pe la judeţeană şi fusese ales mare deputat în Marea Adunare Naţională . Milică sta mai mult pe la Bucureşti pe la şedinţe, rar de tot venea pe acasă şi trăgea la Stanca. Tata Iov- aşa cum îi zicea lumea- a chemat-o pe Stanca pe acasă şi i-a zis : « Tu trebuie să fii nebună de ţi-ai băgat în cârd cu sărăntocul ăsta, tu nu ştii cine este neamul lui Costea, eu îi cunosc demult, sunt toţi nişte beţivi şi nişte curvari ! » Stanca nu a vrut să înţeleagă, se îndrăgostise de el lulea, îi aducea de la Bucureşti fel de fel de cadouri până a luat-o, a făcut cu ea un băiat şi după un an a lăsat-o. A plâns ce a plâns şi şi-a văzut de crescut copilul, pe la taică-său n-a mai dat doi ani de ruşine. După cei doi ani face altă gafă, fără să-i spună lui taică-său, fuge de la Gulinoaia cu băiatul unui găinar şi se mută la el acasă. Ăştia erau tot un fel de beţivi şi pe deasupra şi neam de ţigani, Visu Găinaru ducea găini la Bucureşti cu căruţa şi nevastă-sa umbla mai mult beată pe la cazanul lui Budiman, făcând pe sluga prin curte pe la el. Cu Polina se întâmplase altceva : se îndrăgostise de un flăcău din sat, Mitică al lui Ion Ciobanu, stătuse o vară cu el până i-a prins Ioviţă într-o toamnă făcând dragoste în şira cu paie şi i-a rupt oasele în bătaie. De atunci băiatul n-a mai dat pe la ea şi după o ceartă zdravănă cu taică-său, Polina a plecat la Bucureşti şi şi-a luat servici la apaca. Cam în acelaşi timp a plecat şi Gheorghe de acasă, lucrase pe la unul şi pe la altul zidărie şi s-a îndrăgostit de această meserie, luase şi lăsase vreo cinci muieri şi, ca să i se piardă urma, a plecat şi el la Bucureşti şi s-a angajat pe şantierele de construcţii. Ioviţă rămăsese singur cu Marina, umbla toată ziua prin grădină înjurând de moliftă şi de colivă pe copii şi pe nevastă că semănaseră toţi cu ea. Marina fusese mare podoabă la viaţa ei, îl luase pe Ioviţă la şaisprezece ani, ea care era mai mare ca el cu doisprezece ani. Frati-său, Ionel, îi spusese : « Măi, nică, n-o lua, mă, pe asta că e curva curvelor, numai eu am prins-o cu Costea, pădurarul, prin pădure de vreo două ori ! Şi se laudă toţi flăcăii că atunci când vor să se spurce la o femeie, se duc la ea. Avea dreptate bătânul Duran când te cearta, ascultă-l şi tu că nu te povăţuieşte de rău ! » De atunci n-a mai vorbit cu frati-său vreo două luni. El o vedea o zeiţă şi avea dreptate s-o vadă aşa căci Marina era foarte frumoasă : avea un ten blond cu părul cârlionţat, cu un corp sănătos, călca semeţ, drept şi ţinea capul pe sus, conştientă de frumuseţea ei. Se dusese într-o seară la furcărie la Corcoţ şi Marina pusese mâna pe el şi-l oprise acasă, în ciuda bătrânului, care-i dăduse vorbă să vie acasă că nu-i face nimic. A stat doi ani la ea după care s-au mutat în casa bătrânească, când Duran deja trăgea să moară. Pentru Ionel fusese perioada cea mai grea din viaţa lui, Marina îl pusese la punct cu mâncarea, băgase mâna cu legătura cu chei în buzunar şi ţinea totul încuiat, 196
PAGE 197 400 când bietul copil voia să mănânce, trebuia să se roage de ea să-i dea câte-o îmbucătură. Şi el devenise un fel de slugă la casa lor, îl trimiteau la apă, la vaci, la porci, la tăiat lemne şi ei se încuiau în casă şi benchetuiau. Până când într-o zi n-a mai suportat şi a plecat la pomostul lui taică-său din Ciuculeşti ; acolo s-a întâlnit el cu Gigea şi au hotărât să se unească amândoi. Cât priveşte pe Ioviţă, i se aplica proverbul că nu ştie bărbatul ce ştie satul, Marina a continuat şi după căsătorie să iubească. « Măi, Ioviţă, - îi zicea ea- eu mă duc prin pădure să mai iau nişte lemne ! » şi intra în casă, se ruja, se boia, se sulemenea , se îmbrăca bine şi pleca să se întâlnească cu Costea la Canton, ăla venea cu friptură de vânat şi cu vinuri alese şi benchetuiau până seara. Când o întreba Ioviţă de ce a venit târziu, ea îi răspundea : « Eşti nebun, vreai să mă vadă lumea cu crosna de lemne la spinare ? Vreai să mă dea pe mâna lui Costea ? » Şi Ioviţă tăcea şi-i înghiţea gogoşile ei. Mai târziu, după ce murise Costea, se duceau amândoi la clacă la Radu Banii şi se întâlnea cu găzarii şi cu mocanii care trăgeau la el. Acolo le făcea Anica lui Radu gogoşi şi pe Ioviţă îl trimiteau la prăvălie să ia zahăr şi ulei şi Marina se iubea cu ei în tindă pe paie. Ioviţă trăia mereu cu îndoiala în suflet, câteodată îşi reproşa că nu-l ascultase pe bătrân, dar adesea încă îi mai era dragă Marina şi trecea cu vederea purtările ei, care pentru el erau doar bănuieli. Acum stătea mai mult prin grădină singur şi se gândea la copiii ăia care-şi luaseră toţi lumea în cap. Stanca nu mai dăduse pe la el de ani de zile, de la Polina nu primise nici-o veste, de Gheorghe, nici atât, ăsta nu scria cu anii, se supărase tare pe maică-sa că l-a despărţit de ultima soţie şi nu voia să mai ştie de ei. Începuse să vorbească singur prin fundul grădinii cu o furcă în mână, se întreba unde a greşit, la urma urmei fiecare din ei trebuia să-şi facă un rost în viaţă, dar să-l fi ascultat şi pe el că e tatăl lor şi nu-i învăţa de rău. Până la urmă trecu peste orgoliul lui şi se duse la gard şi-l strigă pe frati-său : -Mă, Ionelee, ce faci tu acolea, dă-te-ncoa să mai tainim şi noi ! Ionel, care până acum vrusese să intre în vorbă cu el şi-i întorsese spatele, rămase surprins când îl auzi strigându-l. Nevastă-sa, care venea de la apă cu cobiliţa la spinare, îi făcu semn bărbatului cu ochii, îndemnându-l să-i răspundă. Duse căldările în casă şi ieşi şi ea să vadă ce zice Ioviţă. Amândoi se duseră la parmalâc şi Ionel, crezând că e ceva grav îl întrebă, puţin afectat: -Ce e ,Nică, s-a întâmplat ceva cu copiii ăia ? -Nu s-a întâmplat nimic, aş vrea şi eu să mai schimb o vorbă cu cineva că femeia asta a surzit de tot, când îi spui ceva trebuie să te ştie tot satul ! De la un timp nu ştiu ce am că parcă mă simt un amărât, parcă toată lumea se 197
- Page 145 and 146: PAGE 145 400 33 lie Georgescu pleca
- Page 147 and 148: PAGE 147 400 acasă, pe el cine-l m
- Page 149 and 150: PAGE 149 400 taie capul. « De ce t
- Page 151 and 152: PAGE 151 400 împrejurul focului, o
- Page 153 and 154: PAGE 153 400 « Aşa e ,Ioane, aşa
- Page 155 and 156: PAGE 155 400 35 e 20 aprilie, pe se
- Page 157 and 158: PAGE 157 400 din ăştia care au ve
- Page 159 and 160: PAGE 159 400 « Care om bun ? »- r
- Page 161 and 162: PAGE 161 400 mâncarea în cameră-
- Page 163 and 164: PAGE 163 400 beau şi mâncau lini
- Page 165 and 166: PAGE 165 400 36 vusese dreptate Per
- Page 167 and 168: PAGE 167 400 de ceva să le dau să
- Page 169 and 170: PAGE 169 400 Nae. « Dă-l, mă, î
- Page 171 and 172: PAGE 171 400 acasă ? » « Am să
- Page 173 and 174: PAGE 173 400 ,,semnătură de minis
- Page 175 and 176: PAGE 175 400 A doua zi pe la două
- Page 177 and 178: PAGE 177 400 rezultatul, strâmbă
- Page 179 and 180: PAGE 179 400 Aşa se face că se du
- Page 181 and 182: PAGE 181 400 aşa de mult de ei în
- Page 183 and 184: PAGE 183 400 38 on Bratu umbla prin
- Page 185 and 186: PAGE 185 400 A doua zi plecă la Pi
- Page 187 and 188: PAGE 187 400 un colţ să nu ne-aud
- Page 189 and 190: PAGE 189 400 ne mai trimit şi ele
- Page 191 and 192: PAGE 191 400 39 dina fu absorbită
- Page 193 and 194: PAGE 193 400 trebuia să fie pregă
- Page 195: PAGE 195 400 40 ospodăria lui Iovi
- Page 199 and 200: PAGE 199 400 el, ,,ce bă, Ioviţă
- Page 201 and 202: PAGE 201 400 -Doarme în fânar, ha
- Page 203 and 204: PAGE 203 400 frică să nu creadă
- Page 205 and 206: PAGE 205 400 -Bă, moşule,- sare p
- Page 207 and 208: PAGE 207 400 omul de servici, care
- Page 209 and 210: PAGE 209 400 -Hai noroc, tovarăşe
- Page 211 and 212: PAGE 211 400 când colegii lui plec
- Page 213 and 214: PAGE 213 400 această femeie pe car
- Page 215 and 216: PAGE 215 400 poliţie… » « Poat
- Page 217 and 218: PAGE 217 400 - Şi ce-i cu asta ? C
- Page 219 and 220: PAGE 219 400 întâmplă şi minune
- Page 221 and 222: PAGE 221 400 şi lui din ciordeală
- Page 223 and 224: PAGE 223 400 mai cu nimic, venea ş
- Page 225 and 226: PAGE 225 400 şi de la moşii şi s
- Page 227 and 228: PAGE 227 400 înfipsese pe coama de
- Page 229 and 230: PAGE 229 400 43 upă arestarea lui
- Page 231 and 232: PAGE 231 400 nu-i place niciodată
- Page 233 and 234: PAGE 233 400 lui nevastă era o fem
- Page 235 and 236: PAGE 235 400 Această scenă mai li
- Page 237 and 238: PAGE 237 400 44 eara flăcăii şi
- Page 239 and 240: PAGE 239 400 Bucureşti la intrepri
- Page 241 and 242: PAGE 241 400 i ia la bătaie sau le
- Page 243 and 244: PAGE 243 400 pumnii pe el, ,,na, na
- Page 245 and 246: PAGE 245 400 45 n duminica următoa
PAGE 197 400<br />
când bietul copil voia să mănânce, trebuia să se roage de ea să-i dea câte-o<br />
îmbucătură. Şi el devenise un fel de slugă la casa lor, îl trimiteau la apă, la<br />
vaci, la porci, la tăiat lemne şi ei se încuiau în casă şi benchetuiau. Până<br />
când într-o zi n-a mai suportat şi a plecat la pomostul lui taică-său din<br />
Ciuculeşti ; acolo s-a întâlnit el cu Gigea şi au hotărât să se unească<br />
amândoi. Cât priveşte pe Ioviţă, i se aplica proverbul că nu ştie bărbatul ce<br />
ştie satul, Marina a continuat şi după căsătorie să iubească. « Măi, Ioviţă, - îi<br />
zicea ea- eu mă duc prin pădure să mai iau nişte lemne ! » şi intra în casă, se<br />
ruja, se boia, se sulemenea , se îmbrăca bine şi pleca să se întâlnească cu<br />
Costea la Canton, ăla venea cu friptură de vânat şi cu vinuri alese şi<br />
benchetuiau până seara. Când o întreba Ioviţă de ce a venit târziu, ea îi<br />
răspundea : « Eşti nebun, vreai să mă vadă lumea cu crosna de lemne la<br />
spinare ? Vreai să mă dea pe mâna lui Costea ? » Şi Ioviţă tăcea şi-i înghiţea<br />
gogoşile ei. Mai târziu, după ce murise Costea, se duceau amândoi la clacă<br />
la Radu Banii şi se întâlnea cu găzarii şi cu mocanii care trăgeau la el. Acolo<br />
le făcea Anica lui Radu gogoşi şi pe Ioviţă îl trimiteau la prăvălie să ia zahăr<br />
şi ulei şi Marina se iubea cu ei în tindă pe paie. Ioviţă trăia mereu cu<br />
îndoiala în suflet, câteodată îşi reproşa că nu-l ascultase pe bătrân, dar<br />
adesea încă îi mai era dragă Marina şi trecea cu vederea purtările ei, care<br />
pentru el erau doar bănuieli.<br />
Acum stătea mai mult prin grădină singur şi se gândea la copiii ăia<br />
care-şi luaseră toţi lumea în cap. Stanca nu mai dăduse pe la el de ani de<br />
zile, de la Polina nu primise nici-o veste, de Gheorghe, nici atât, ăsta nu<br />
scria cu anii, se supărase tare pe maică-sa că l-a despărţit de ultima soţie şi<br />
nu voia să mai ştie de ei. Începuse să vorbească singur prin fundul grădinii<br />
cu o furcă în mână, se întreba unde a greşit, la urma urmei fiecare din ei<br />
trebuia să-şi facă un rost în viaţă, dar să-l fi ascultat şi pe el că e tatăl lor şi<br />
nu-i învăţa de rău. Până la urmă trecu peste orgoliul lui şi se duse la gard şi-l<br />
strigă pe frati-său :<br />
-Mă, Ionelee, ce faci tu acolea, dă-te-ncoa să mai tainim şi noi !<br />
Ionel, care până acum vrusese să intre în vorbă cu el şi-i întorsese<br />
spatele, rămase surprins când îl auzi strigându-l. Nevastă-sa, care venea de<br />
la apă cu cobiliţa la spinare, îi făcu semn bărbatului cu ochii, îndemnându-l<br />
să-i răspundă. Duse căldările în casă şi ieşi şi ea să vadă ce zice Ioviţă.<br />
Amândoi se duseră la parmalâc şi Ionel, crezând că e ceva grav îl întrebă,<br />
puţin afectat:<br />
-Ce e ,Nică, s-a întâmplat ceva cu copiii ăia ?<br />
-Nu s-a întâmplat nimic, aş vrea şi eu să mai schimb o vorbă cu cineva<br />
că femeia asta a surzit de tot, când îi spui ceva trebuie să te ştie tot satul ! De<br />
la un timp nu ştiu ce am că parcă mă simt un amărât, parcă toată lumea se<br />
197