PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 196 400 care se învârtise pe la judeţeană şi fusese ales mare deputat în Marea Adunare Naţională . Milică sta mai mult pe la Bucureşti pe la şedinţe, rar de tot venea pe acasă şi trăgea la Stanca. Tata Iov- aşa cum îi zicea lumea- a chemat-o pe Stanca pe acasă şi i-a zis : « Tu trebuie să fii nebună de ţi-ai băgat în cârd cu sărăntocul ăsta, tu nu ştii cine este neamul lui Costea, eu îi cunosc demult, sunt toţi nişte beţivi şi nişte curvari ! » Stanca nu a vrut să înţeleagă, se îndrăgostise de el lulea, îi aducea de la Bucureşti fel de fel de cadouri până a luat-o, a făcut cu ea un băiat şi după un an a lăsat-o. A plâns ce a plâns şi şi-a văzut de crescut copilul, pe la taică-său n-a mai dat doi ani de ruşine. După cei doi ani face altă gafă, fără să-i spună lui taică-său, fuge de la Gulinoaia cu băiatul unui găinar şi se mută la el acasă. Ăştia erau tot un fel de beţivi şi pe deasupra şi neam de ţigani, Visu Găinaru ducea găini la Bucureşti cu căruţa şi nevastă-sa umbla mai mult beată pe la cazanul lui Budiman, făcând pe sluga prin curte pe la el. Cu Polina se întâmplase altceva : se îndrăgostise de un flăcău din sat, Mitică al lui Ion Ciobanu, stătuse o vară cu el până i-a prins Ioviţă într-o toamnă făcând dragoste în şira cu paie şi i-a rupt oasele în bătaie. De atunci băiatul n-a mai dat pe la ea şi după o ceartă zdravănă cu taică-său, Polina a plecat la Bucureşti şi şi-a luat servici la apaca. Cam în acelaşi timp a plecat şi Gheorghe de acasă, lucrase pe la unul şi pe la altul zidărie şi s-a îndrăgostit de această meserie, luase şi lăsase vreo cinci muieri şi, ca să i se piardă urma, a plecat şi el la Bucureşti şi s-a angajat pe şantierele de construcţii. Ioviţă rămăsese singur cu Marina, umbla toată ziua prin grădină înjurând de moliftă şi de colivă pe copii şi pe nevastă că semănaseră toţi cu ea. Marina fusese mare podoabă la viaţa ei, îl luase pe Ioviţă la şaisprezece ani, ea care era mai mare ca el cu doisprezece ani. Frati-său, Ionel, îi spusese : « Măi, nică, n-o lua, mă, pe asta că e curva curvelor, numai eu am prins-o cu Costea, pădurarul, prin pădure de vreo două ori ! Şi se laudă toţi flăcăii că atunci când vor să se spurce la o femeie, se duc la ea. Avea dreptate bătânul Duran când te cearta, ascultă-l şi tu că nu te povăţuieşte de rău ! » De atunci n-a mai vorbit cu frati-său vreo două luni. El o vedea o zeiţă şi avea dreptate s-o vadă aşa căci Marina era foarte frumoasă : avea un ten blond cu părul cârlionţat, cu un corp sănătos, călca semeţ, drept şi ţinea capul pe sus, conştientă de frumuseţea ei. Se dusese într-o seară la furcărie la Corcoţ şi Marina pusese mâna pe el şi-l oprise acasă, în ciuda bătrânului, care-i dăduse vorbă să vie acasă că nu-i face nimic. A stat doi ani la ea după care s-au mutat în casa bătrânească, când Duran deja trăgea să moară. Pentru Ionel fusese perioada cea mai grea din viaţa lui, Marina îl pusese la punct cu mâncarea, băgase mâna cu legătura cu chei în buzunar şi ţinea totul încuiat, 196

PAGE 197 400 când bietul copil voia să mănânce, trebuia să se roage de ea să-i dea câte-o îmbucătură. Şi el devenise un fel de slugă la casa lor, îl trimiteau la apă, la vaci, la porci, la tăiat lemne şi ei se încuiau în casă şi benchetuiau. Până când într-o zi n-a mai suportat şi a plecat la pomostul lui taică-său din Ciuculeşti ; acolo s-a întâlnit el cu Gigea şi au hotărât să se unească amândoi. Cât priveşte pe Ioviţă, i se aplica proverbul că nu ştie bărbatul ce ştie satul, Marina a continuat şi după căsătorie să iubească. « Măi, Ioviţă, - îi zicea ea- eu mă duc prin pădure să mai iau nişte lemne ! » şi intra în casă, se ruja, se boia, se sulemenea , se îmbrăca bine şi pleca să se întâlnească cu Costea la Canton, ăla venea cu friptură de vânat şi cu vinuri alese şi benchetuiau până seara. Când o întreba Ioviţă de ce a venit târziu, ea îi răspundea : « Eşti nebun, vreai să mă vadă lumea cu crosna de lemne la spinare ? Vreai să mă dea pe mâna lui Costea ? » Şi Ioviţă tăcea şi-i înghiţea gogoşile ei. Mai târziu, după ce murise Costea, se duceau amândoi la clacă la Radu Banii şi se întâlnea cu găzarii şi cu mocanii care trăgeau la el. Acolo le făcea Anica lui Radu gogoşi şi pe Ioviţă îl trimiteau la prăvălie să ia zahăr şi ulei şi Marina se iubea cu ei în tindă pe paie. Ioviţă trăia mereu cu îndoiala în suflet, câteodată îşi reproşa că nu-l ascultase pe bătrân, dar adesea încă îi mai era dragă Marina şi trecea cu vederea purtările ei, care pentru el erau doar bănuieli. Acum stătea mai mult prin grădină singur şi se gândea la copiii ăia care-şi luaseră toţi lumea în cap. Stanca nu mai dăduse pe la el de ani de zile, de la Polina nu primise nici-o veste, de Gheorghe, nici atât, ăsta nu scria cu anii, se supărase tare pe maică-sa că l-a despărţit de ultima soţie şi nu voia să mai ştie de ei. Începuse să vorbească singur prin fundul grădinii cu o furcă în mână, se întreba unde a greşit, la urma urmei fiecare din ei trebuia să-şi facă un rost în viaţă, dar să-l fi ascultat şi pe el că e tatăl lor şi nu-i învăţa de rău. Până la urmă trecu peste orgoliul lui şi se duse la gard şi-l strigă pe frati-său : -Mă, Ionelee, ce faci tu acolea, dă-te-ncoa să mai tainim şi noi ! Ionel, care până acum vrusese să intre în vorbă cu el şi-i întorsese spatele, rămase surprins când îl auzi strigându-l. Nevastă-sa, care venea de la apă cu cobiliţa la spinare, îi făcu semn bărbatului cu ochii, îndemnându-l să-i răspundă. Duse căldările în casă şi ieşi şi ea să vadă ce zice Ioviţă. Amândoi se duseră la parmalâc şi Ionel, crezând că e ceva grav îl întrebă, puţin afectat: -Ce e ,Nică, s-a întâmplat ceva cu copiii ăia ? -Nu s-a întâmplat nimic, aş vrea şi eu să mai schimb o vorbă cu cineva că femeia asta a surzit de tot, când îi spui ceva trebuie să te ştie tot satul ! De la un timp nu ştiu ce am că parcă mă simt un amărât, parcă toată lumea se 197

PAGE 197 400<br />

când bietul copil voia să mănânce, trebuia să se roage de ea să-i dea câte-o<br />

îmbucătură. Şi el devenise un fel de slugă la casa lor, îl trimiteau la apă, la<br />

vaci, la porci, la tăiat lemne şi ei se încuiau în casă şi benchetuiau. Până<br />

când într-o zi n-a mai suportat şi a plecat la pomostul lui taică-său din<br />

Ciuculeşti ; acolo s-a întâlnit el cu Gigea şi au hotărât să se unească<br />

amândoi. Cât priveşte pe Ioviţă, i se aplica proverbul că nu ştie bărbatul ce<br />

ştie satul, Marina a continuat şi după căsătorie să iubească. « Măi, Ioviţă, - îi<br />

zicea ea- eu mă duc prin pădure să mai iau nişte lemne ! » şi intra în casă, se<br />

ruja, se boia, se sulemenea , se îmbrăca bine şi pleca să se întâlnească cu<br />

Costea la Canton, ăla venea cu friptură de vânat şi cu vinuri alese şi<br />

benchetuiau până seara. Când o întreba Ioviţă de ce a venit târziu, ea îi<br />

răspundea : « Eşti nebun, vreai să mă vadă lumea cu crosna de lemne la<br />

spinare ? Vreai să mă dea pe mâna lui Costea ? » Şi Ioviţă tăcea şi-i înghiţea<br />

gogoşile ei. Mai târziu, după ce murise Costea, se duceau amândoi la clacă<br />

la Radu Banii şi se întâlnea cu găzarii şi cu mocanii care trăgeau la el. Acolo<br />

le făcea Anica lui Radu gogoşi şi pe Ioviţă îl trimiteau la prăvălie să ia zahăr<br />

şi ulei şi Marina se iubea cu ei în tindă pe paie. Ioviţă trăia mereu cu<br />

îndoiala în suflet, câteodată îşi reproşa că nu-l ascultase pe bătrân, dar<br />

adesea încă îi mai era dragă Marina şi trecea cu vederea purtările ei, care<br />

pentru el erau doar bănuieli.<br />

Acum stătea mai mult prin grădină singur şi se gândea la copiii ăia<br />

care-şi luaseră toţi lumea în cap. Stanca nu mai dăduse pe la el de ani de<br />

zile, de la Polina nu primise nici-o veste, de Gheorghe, nici atât, ăsta nu<br />

scria cu anii, se supărase tare pe maică-sa că l-a despărţit de ultima soţie şi<br />

nu voia să mai ştie de ei. Începuse să vorbească singur prin fundul grădinii<br />

cu o furcă în mână, se întreba unde a greşit, la urma urmei fiecare din ei<br />

trebuia să-şi facă un rost în viaţă, dar să-l fi ascultat şi pe el că e tatăl lor şi<br />

nu-i învăţa de rău. Până la urmă trecu peste orgoliul lui şi se duse la gard şi-l<br />

strigă pe frati-său :<br />

-Mă, Ionelee, ce faci tu acolea, dă-te-ncoa să mai tainim şi noi !<br />

Ionel, care până acum vrusese să intre în vorbă cu el şi-i întorsese<br />

spatele, rămase surprins când îl auzi strigându-l. Nevastă-sa, care venea de<br />

la apă cu cobiliţa la spinare, îi făcu semn bărbatului cu ochii, îndemnându-l<br />

să-i răspundă. Duse căldările în casă şi ieşi şi ea să vadă ce zice Ioviţă.<br />

Amândoi se duseră la parmalâc şi Ionel, crezând că e ceva grav îl întrebă,<br />

puţin afectat:<br />

-Ce e ,Nică, s-a întâmplat ceva cu copiii ăia ?<br />

-Nu s-a întâmplat nimic, aş vrea şi eu să mai schimb o vorbă cu cineva<br />

că femeia asta a surzit de tot, când îi spui ceva trebuie să te ştie tot satul ! De<br />

la un timp nu ştiu ce am că parcă mă simt un amărât, parcă toată lumea se<br />

197

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!