PRIVEGHIUL-roman

PAGE 195 400
40
ospodăria lui Ioviţă se ţinea de mână cu a lui Ionel; erau
G
ambele făcute pe lotul lui Duran, dat de Cuza. Duran se
învârtise cu inginerul hotarnic şi luase pământul cel mai bun
din centrul satului unde se intersecta Linia cu drumul
Băjeneştilor, la poartă la el se ţineau şi furcăriile şi adunările de ziua, aici se
puneau la cale toate evenimentele mai importante ale satului. Casa
bătrânească rămăsese intactă, Ioviţă îi schimbase doar învelitoarea, îi dăduse
jos şiţa şi-i pusese tablă galvanizată. Avea două camere, tindă şi-o prispă cu
parmalâc. Într-o cameră dormeau toţi, adică Marina, Ioviţă, Gheorghe şi
Polina, în cealaltă, în odaie, ţineau hainele bune, lada de zestre a Marinei,
păturile şi macatele, iar pe prispă dormiau sau se odihneau vara. În spatele
casei, ceva mai departe se ridica fânarul cu grajdul şi mai la dreapta,
magazia de cereeale. Cu banii pe care-i adusese Ioviţă din Bucureşti
făcuseră o fântână americană în faţa casei. Toată lumea îi zicea ca celui din
biblie, tata Iov, viaţa lui semăna într-un fel cu viaţa lui Iov din Vechiul
Testament. După moartea fiului său în Tatra devenise un om drept şi fără
prihană, temător de Dumnezeu, făcuse cu Marina şase copii, din care îi mai
trăiau trei, Stanca pe care i-o dăduse de suflet Gulinoaei, Polina şi
Gheorghe, doi băieţi îi muriseră de mici, iar al treilea se prăpădise în război.
Avea şi ceva avere, adică oi, vaci, boi, pământ, căruţă, grapă, plug, tot ce-i
trebuie unui bun gospodar. Toată ziua meşterea prin curte şi-i plăcea să facă
fiecare treabă la timpul ei. Ca şi peste Iov din Biblie au dat năvală peste el
tot felul de necazuri. N-au venit caldeenii, în schimb şi-a băgat coada
încornoratul care probabil a fost trimis tot de Dumnezeu. Aşa se face că i-au
murit trei copii, doi mici şi cel mare care de-abia se însurase, Gheorghe ăsta
era cam zbanghiu, fusese reformat de la armată din cauza unui picior. În
timpul războiului găsise nişte cartuşe de mitralieră, le punea într-o gaură a
cormanei de plug şi le perfora ; unul din ele i-a găurit talpa piciorului şi,
dacă nu se ducea Marina repede cu el la Ciolăneşti la spital, murea şi ăsta.
Pe Stanca i-o dăduse Gulinoaei s-o facă noră, se bucurase la pământul ei,
avea două loturi date de regele Carol pentru isprăvile bărbatului în Războiul
din 916, care-şi lăsase viaţa la Mărăşeşti. Băiatul Gulinoaei, făcuse armata la
vânători de munte ; plecase acasă într-o permisie, se urcase pe tren şi-i
luase capul un drug de la un pod de fier, pe sub care trecuse trenul. Fusese o
mare nenorocire, băiatul venea acasă să se logodească cu Stanca şi logodna
s-a transformat în înmormântare. Înainte de a se mărita, Stanca rămăsese
văduvă, de ea se îndrăgostise Milică al lui Costea, primul comunist din sat
195