PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 194 400 lui, Adina luă o perie şi-l perie, îi dădu actele din şifonier şi Ilie le luă cu mâna lui şi le vârî în buzunarul secret al hainei. Când ieşiră afară, o buză de nor dezveli o parte din cornul lunii şi întunericul se rarefie, câţiva greieri cântau nestingheriţi pe undeva prin grădină, satul dormea somnul lui, departe, spre gară un fluierat prelung anunţa că a trecut trenul de unu noaptea. Adina îl îmbrăţişă, îl sărută, tăcută, iar Ilie îi şterse lacrimile de pe obraz şi-i zise : « Să ai grijă de tine, regina mea ! » şi o sărută şi el şi o îmbrăţişă… Se urcară în maşină şi cel nalt comandă: ,,Dă-i drumul, Birică…” Motorul GAZ-ului se puse în mişcare, făcu o zmucitură şi maşina o luă din loc. Deabia acum, când rămase singură, Adina realiză tragedia care venise iar pe capul lor şi se întoarse plângând în casă. ,,Doamneee, ce soartă ne paşte pe noi de nu putem să fim niciodată împreună, ce blestem e pe capul nostru, ce-am făcut, Doamneee, de te răzbuni aşa pe noi? Noi n-avem nicio vină, n-am omorât pe nimeni!…Să fie blestemul moşilor şi strămoşilor care a căzut pe capul nostru? Să fie blestemul Dorinei sau al lui Nicu să nu ne lase să trăim fericiţi? De ce eşti rău, Doamne, şi ne chinui ca pe Hristos? Până când să mai urcăm noi acestă Golgotă cu crucea în spinare? Dacă eşti bun şi mai exişti, fă, Doamne, dreptate şi sloboade-ne din aceste chinuri prin care trecem!” Femeia intră în casă şi nu putu să mai închidă ochii până la ziuă. Măcinată de gânduri rele pentru prima dată se strecură în sufletul ei îndoiala, ar fi mai bine să-şi facă de petrecanie să scape de aceste chinuri! O reţinea însă figura lui Ilie care parcă o urmărea pas cu pas şi-i spunea să fie tare, să îndure, că Dumnezeu are grijă, după ploaie şi furtună va veni şi vremea bună! Dar când va fi şi acea vreme bună? După ce va îmbătrâni? 194

PAGE 195 400 40 ospodăria lui Ioviţă se ţinea de mână cu a lui Ionel; erau G ambele făcute pe lotul lui Duran, dat de Cuza. Duran se învârtise cu inginerul hotarnic şi luase pământul cel mai bun din centrul satului unde se intersecta Linia cu drumul Băjeneştilor, la poartă la el se ţineau şi furcăriile şi adunările de ziua, aici se puneau la cale toate evenimentele mai importante ale satului. Casa bătrânească rămăsese intactă, Ioviţă îi schimbase doar învelitoarea, îi dăduse jos şiţa şi-i pusese tablă galvanizată. Avea două camere, tindă şi-o prispă cu parmalâc. Într-o cameră dormeau toţi, adică Marina, Ioviţă, Gheorghe şi Polina, în cealaltă, în odaie, ţineau hainele bune, lada de zestre a Marinei, păturile şi macatele, iar pe prispă dormiau sau se odihneau vara. În spatele casei, ceva mai departe se ridica fânarul cu grajdul şi mai la dreapta, magazia de cereeale. Cu banii pe care-i adusese Ioviţă din Bucureşti făcuseră o fântână americană în faţa casei. Toată lumea îi zicea ca celui din biblie, tata Iov, viaţa lui semăna într-un fel cu viaţa lui Iov din Vechiul Testament. După moartea fiului său în Tatra devenise un om drept şi fără prihană, temător de Dumnezeu, făcuse cu Marina şase copii, din care îi mai trăiau trei, Stanca pe care i-o dăduse de suflet Gulinoaei, Polina şi Gheorghe, doi băieţi îi muriseră de mici, iar al treilea se prăpădise în război. Avea şi ceva avere, adică oi, vaci, boi, pământ, căruţă, grapă, plug, tot ce-i trebuie unui bun gospodar. Toată ziua meşterea prin curte şi-i plăcea să facă fiecare treabă la timpul ei. Ca şi peste Iov din Biblie au dat năvală peste el tot felul de necazuri. N-au venit caldeenii, în schimb şi-a băgat coada încornoratul care probabil a fost trimis tot de Dumnezeu. Aşa se face că i-au murit trei copii, doi mici şi cel mare care de-abia se însurase, Gheorghe ăsta era cam zbanghiu, fusese reformat de la armată din cauza unui picior. În timpul războiului găsise nişte cartuşe de mitralieră, le punea într-o gaură a cormanei de plug şi le perfora ; unul din ele i-a găurit talpa piciorului şi, dacă nu se ducea Marina repede cu el la Ciolăneşti la spital, murea şi ăsta. Pe Stanca i-o dăduse Gulinoaei s-o facă noră, se bucurase la pământul ei, avea două loturi date de regele Carol pentru isprăvile bărbatului în Războiul din 916, care-şi lăsase viaţa la Mărăşeşti. Băiatul Gulinoaei, făcuse armata la vânători de munte ; plecase acasă într-o permisie, se urcase pe tren şi-i luase capul un drug de la un pod de fier, pe sub care trecuse trenul. Fusese o mare nenorocire, băiatul venea acasă să se logodească cu Stanca şi logodna s-a transformat în înmormântare. Înainte de a se mărita, Stanca rămăsese văduvă, de ea se îndrăgostise Milică al lui Costea, primul comunist din sat 195

PAGE 195 400<br />

40<br />

ospodăria lui Ioviţă se ţinea de mână cu a lui Ionel; erau<br />

G<br />

ambele făcute pe lotul lui Duran, dat de Cuza. Duran se<br />

învârtise cu inginerul hotarnic şi luase pământul cel mai bun<br />

din centrul satului unde se intersecta Linia cu drumul<br />

Băjeneştilor, la poartă la el se ţineau şi furcăriile şi adunările de ziua, aici se<br />

puneau la cale toate evenimentele mai importante ale satului. Casa<br />

bătrânească rămăsese intactă, Ioviţă îi schimbase doar învelitoarea, îi dăduse<br />

jos şiţa şi-i pusese tablă galvanizată. Avea două camere, tindă şi-o prispă cu<br />

parmalâc. Într-o cameră dormeau toţi, adică Marina, Ioviţă, Gheorghe şi<br />

Polina, în cealaltă, în odaie, ţineau hainele bune, lada de zestre a Marinei,<br />

păturile şi macatele, iar pe prispă dormiau sau se odihneau vara. În spatele<br />

casei, ceva mai departe se ridica fânarul cu grajdul şi mai la dreapta,<br />

magazia de cereeale. Cu banii pe care-i adusese Ioviţă din Bucureşti<br />

făcuseră o fântână americană în faţa casei. Toată lumea îi zicea ca celui din<br />

biblie, tata Iov, viaţa lui semăna într-un fel cu viaţa lui Iov din Vechiul<br />

Testament. După moartea fiului său în Tatra devenise un om drept şi fără<br />

prihană, temător de Dumnezeu, făcuse cu Marina şase copii, din care îi mai<br />

trăiau trei, Stanca pe care i-o dăduse de suflet Gulinoaei, Polina şi<br />

Gheorghe, doi băieţi îi muriseră de mici, iar al treilea se prăpădise în război.<br />

Avea şi ceva avere, adică oi, vaci, boi, pământ, căruţă, grapă, plug, tot ce-i<br />

trebuie unui bun gospodar. Toată ziua meşterea prin curte şi-i plăcea să facă<br />

fiecare treabă la timpul ei. Ca şi peste Iov din Biblie au dat năvală peste el<br />

tot felul de necazuri. N-au venit caldeenii, în schimb şi-a băgat coada<br />

încornoratul care probabil a fost trimis tot de Dumnezeu. Aşa se face că i-au<br />

murit trei copii, doi mici şi cel mare care de-abia se însurase, Gheorghe ăsta<br />

era cam zbanghiu, fusese reformat de la armată din cauza unui picior. În<br />

timpul războiului găsise nişte cartuşe de mitralieră, le punea într-o gaură a<br />

cormanei de plug şi le perfora ; unul din ele i-a găurit talpa piciorului şi,<br />

dacă nu se ducea Marina repede cu el la Ciolăneşti la spital, murea şi ăsta.<br />

Pe Stanca i-o dăduse Gulinoaei s-o facă noră, se bucurase la pământul ei,<br />

avea două loturi date de regele Carol pentru isprăvile bărbatului în Războiul<br />

din 916, care-şi lăsase viaţa la Mărăşeşti. Băiatul Gulinoaei, făcuse armata la<br />

vânători de munte ; plecase acasă într-o permisie, se urcase pe tren şi-i<br />

luase capul un drug de la un pod de fier, pe sub care trecuse trenul. Fusese o<br />

mare nenorocire, băiatul venea acasă să se logodească cu Stanca şi logodna<br />

s-a transformat în înmormântare. Înainte de a se mărita, Stanca rămăsese<br />

văduvă, de ea se îndrăgostise Milică al lui Costea, primul comunist din sat<br />

195

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!