PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 192 400 comunal să-l dea la vaci în curtea şcolii… » « Şi ? » « Cum şi ? Toată scena asta se petrecea în faţa copiilor…Şi m-am dus la el: ,,Tovarăşe director, dumneata vezi ce se petrece în curtea şcolii?” ,,E ordin de la partid !”, îmi răspunde. ,,Cum să fie ordin de la partid ?, asta e educaţia pe care o facem noi copiilor ?” ,, Nu te interesează pe dumneata, îmi răspunde pe tonul ăla al lui, n-am ce discuta cu duşmanii de clasă !” Cred că au vorbit ceva despre mine în şedinţele lor de partid… » « Şi tu ce i-ai zis ? » « I-am zis aşa : la dumneata toţi care nu-ţi intră în graţie sunt duşmani de clasă ! Şiam plecat.» După care se terminaseră orele şi o luaseră toţi spre casă, câteva învăţătoare rămăseseră să facă haz de bietul taur care n-avusese nici-o vină că fusese pus să iubească vacile în faţa elevilor. Toţi se mirau cine dracului l-or fi pus pe ăsta director de şcoală că nu fusese în stare să-şi dea nici definitivatul. Se învârtise toată viaţa lui, făcuse normala numai cu plocoane duse de taică-său că fusese notar şi avea oameni pe la Turnu, războiul îl făcuse pe la Roşiori, mobilizat pe loc, când să plece în Apus, l-au făcut bolnav, a stat internat o jumătate de an pe la Spitalul Militar. şi acum îl puseseră în capul tuturor director. A doua zi de dimineaţă, când Adina trecea pe drum să se ducă la şcoală, o ţărancă o opri şi-i zise că are să-i spuie o vorbă. “Doamna Adina, aş vrea să vă spun ceva, staţi un pic, ştiţi ce mi-a spus Stana lui Ion al Oaţii?” “Ce ţi-a spus, dragă?” “ Mi-a zis, coborî ea glasul în şoaptă, vă spun, pentrucă ştiu prin ce-aţi trecut, şi a aflat şi ea de la Ion, că ăla când e beat îşi dă drumul la gură…” “Zi-i, dragă, ce e, nu mă mai fierbe atâta!” « Că e pus şi dom’ ţător pe lista neagră ! » Adina rămase trăsnită, avusese dreptate Ilie aseară când bănuise că ăştia îi coc ceva şi în acest ceva era şi mâna lui Crivăţ. Cine era pus pe lista neagră era urmărit de securitate . Venea noaptea maşina neagră şi-l umfla, îl lua ca pe iepure de pe strat şi-l ducea să declare ce şi cum, de ce e el împotriva statului şi-a partidului şi a clasei muncitoare… Aşa o păţiseră mulţi din sat, venea maşina neagră, îi ridica, îi ducea la mama dracului de nu mai dădea nimeni de ei şi până să dovedească ei nevinovăţia, zăceau câţiva ani prin închisori, pe la canal, sau la muncă grea, cine ştie pe unde… Prima vorbă a lui Ilie Georgescu, când veni Adina şi-i spuse, fu una prinsă de el prin cine ştie ce carte : « Revoluţia începe să-şi devore proprii fii ! » Şi el fusese un fiu al Revoluţiei, îi ţinuse partea lui Gafencu când se întorseseră armele împotriva nemţilor, îi plăcuseră acei muncitori destoinici care se organizaseră exemplar, luptase până la victoria finală, era fiu de om sărac, luptase pentru instaurarea noului regim, participase la reforma agrară, fusese părtaş cu ei la furtul alegerilor…Nu mai mâncară, intrară în dormitor şi începură să discute. Ilie îşi făcu un fel de bagaj, se aştepta la orice şi 192

PAGE 193 400 trebuia să fie pregătit, îşi luă nişte boarfe groase pe el şi se aşeză pe un taburet lângă sobă. « În trecut eram revoltat pe o clasă, clasa lui Nicu Câmpineanu că-mi luase pământul şi nevasta… acum pe cine să mai fiu ? » « Dar trebuie să-ţi dovedeşti nevinovăţia, Ilie, trebuie ! - izbucni Adina în plâns- Dumnezeu e mare şi puternic!” « În faţa ăstura Dumnezeu nu mai are nici-o putere! Tu nu-l ştii pe Zuvelcă? Ăsta n-a fost legionar în viaţa lui, l-au ridicat pentru că s-a potrivit cu altul în nume şi l-au dus la canal. Şi Dumnezeu n-a mai avut nici-o putere ! » ,,Noaptea supliciului- gândea Ilieaş vrea să ştiu şi eu de ce mă acuză…” Se culcară şi se iubiră ca doi tineri îndrăgostiţi. Şi Ilie se visă la Şomcuţa, era pe deal cu Adina, primăvara, noapte dulce cu lună şi stele, Doamneee ce lună şi ce stele, se legănau crengile nucului bătut de vânt, tăceri şi mângâieri, şi luna dansa şi stelele jucau şi Adina fierbea, era toată numai foc, în cămaşa ei de noapte, părea ruptă dintr-o glastră şi se sărutau şi se mângâiau şi ieşea un abur cald din pământ, un fel de ceaţă care urca spre cer şi ei singuri într-un leagăn, urcau pe scări de mătase rupte din razele lunii, toarse din razele lunii spre înaltul cerului, sus stele, jos stele, mirifice căi lunatece, ,,urcăm spre rai, Adino, striga el, vom fi fericiţi, Adino !”,- o mângâia el, aici nimeni nu ne va mai deranja, vom fi numai noi…” Pe la miezul nopţii cineva bătu la fereastră şi Ilie se trezi din visul lui atât de frumos şi sări jos din pat. « Cine este ? »- întrebă el cu inima la gură. « Ce s-a întâmplat, dragă ? » - se sculă şi Adina din aşternut, mai mult adormită. « Cineva bate la uşă ! Cine este ? »- mai repetă el o dată şi ascultă să vadă dacă se aude cineva. De data asta bătăile se mutară la geam. « Oameni buni, deschideţi uşa ! » « Da, poftiţi în casă, îi invită Adina, erau doi vlăjgani în haine de piele, ce vreţi ? » « Să se îmbrace domnul ! Trebuie să meargă cu noi… » « Aprinde lampa, Adino, să ne vedem şi noi- zisese Ilie prin întuneric- şi, mă rog, ce-aveţi cu mine ?, unde vreţi să mă duceţi?, mâine eu am şcoală, nu pot lipsi de la cursuri! » ,, M-da, ştim, dar avem şi noi sarcină, ştiţi…” “Da, ştiu, altceva nu ştiu, cauza pentru care mă ridicaţi…” ,,O s-o aflaţi dumneavoastră!” “Şi totuşi- reluă Adina întrebarea- unde-l duceţi?” ,,Pe partea invizibilă a lunii!”- răspunse ironic unul din ei. Adina îl privi cu ură, era parcă o maimuţă, avea faţa plină cu pistrui şi urechile îndesate într-o căciulă rusească nouă, când vorbia i se mişcau doar fălcile, gura-i rămânea tăiată şi dreaptă, vorbele îi ieşeau mai mult pe nas : « Noi suntem de la secoritate şi te rugăm să ne urmezi fără să mai puneţi întrebări, noi avem sarcina să vă ducem acolo şi atâta ! »- zisese ,,atâta”, clămpănind fălcile automat, fără descleştarea muşchilor faciali. Ilie şi cu Adina tăcură, ştiau că nu mai e cazul să insiste, Ilie se îmbrăcă liniştit, cu grijă faţă de haine, se hotărâse să îmbrace cel mai bun costum al 193

PAGE 192 400<br />

comunal să-l dea la vaci în curtea şcolii… » « Şi ? » « Cum şi ? Toată<br />

scena asta se petrecea în faţa copiilor…Şi m-am dus la el: ,,Tovarăşe<br />

director, dumneata vezi ce se petrece în curtea şcolii?” ,,E ordin de la<br />

partid !”, îmi răspunde. ,,Cum să fie ordin de la partid ?, asta e educaţia pe<br />

care o facem noi copiilor ?” ,, Nu te interesează pe dumneata, îmi răspunde<br />

pe tonul ăla al lui, n-am ce discuta cu duşmanii de clasă !” Cred că au vorbit<br />

ceva despre mine în şedinţele lor de partid… » « Şi tu ce i-ai zis ? » « I-am<br />

zis aşa : la dumneata toţi care nu-ţi intră în graţie sunt duşmani de clasă ! Şiam<br />

plecat.» După care se terminaseră orele şi o luaseră toţi spre casă, câteva<br />

învăţătoare rămăseseră să facă haz de bietul taur care n-avusese nici-o vină<br />

că fusese pus să iubească vacile în faţa elevilor. Toţi se mirau cine dracului<br />

l-or fi pus pe ăsta director de şcoală că nu fusese în stare să-şi dea nici<br />

definitivatul. Se învârtise toată viaţa lui, făcuse normala numai cu plocoane<br />

duse de taică-său că fusese notar şi avea oameni pe la Turnu, războiul îl<br />

făcuse pe la Roşiori, mobilizat pe loc, când să plece în Apus, l-au făcut<br />

bolnav, a stat internat o jumătate de an pe la Spitalul Militar. şi acum îl<br />

puseseră în capul tuturor director.<br />

A doua zi de dimineaţă, când Adina trecea pe drum să se ducă la<br />

şcoală, o ţărancă o opri şi-i zise că are să-i spuie o vorbă. “Doamna Adina,<br />

aş vrea să vă spun ceva, staţi un pic, ştiţi ce mi-a spus Stana lui Ion al<br />

Oaţii?” “Ce ţi-a spus, dragă?” “ Mi-a zis, coborî ea glasul în şoaptă, vă<br />

spun, pentrucă ştiu prin ce-aţi trecut, şi a aflat şi ea de la Ion, că ăla când e<br />

beat îşi dă drumul la gură…” “Zi-i, dragă, ce e, nu mă mai fierbe atâta!”<br />

« Că e pus şi dom’ ţător pe lista neagră ! » Adina rămase trăsnită, avusese<br />

dreptate Ilie aseară când bănuise că ăştia îi coc ceva şi în acest ceva era şi<br />

mâna lui Crivăţ. Cine era pus pe lista neagră era urmărit de securitate .<br />

Venea noaptea maşina neagră şi-l umfla, îl lua ca pe iepure de pe strat şi-l<br />

ducea să declare ce şi cum, de ce e el împotriva statului şi-a partidului şi a<br />

clasei muncitoare… Aşa o păţiseră mulţi din sat, venea maşina neagră, îi<br />

ridica, îi ducea la mama dracului de nu mai dădea nimeni de ei şi până să<br />

dovedească ei nevinovăţia, zăceau câţiva ani prin închisori, pe la canal, sau<br />

la muncă grea, cine ştie pe unde…<br />

Prima vorbă a lui Ilie Georgescu, când veni Adina şi-i spuse, fu una<br />

prinsă de el prin cine ştie ce carte : « Revoluţia începe să-şi devore proprii<br />

fii ! » Şi el fusese un fiu al Revoluţiei, îi ţinuse partea lui Gafencu când se<br />

întorseseră armele împotriva nemţilor, îi plăcuseră acei muncitori destoinici<br />

care se organizaseră exemplar, luptase până la victoria finală, era fiu de om<br />

sărac, luptase pentru instaurarea noului regim, participase la reforma agrară,<br />

fusese părtaş cu ei la furtul alegerilor…Nu mai mâncară, intrară în dormitor<br />

şi începură să discute. Ilie îşi făcu un fel de bagaj, se aştepta la orice şi<br />

192

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!