PRIVEGHIUL-roman
PAGE 192 400 comunal să-l dea la vaci în curtea şcolii… » « Şi ? » « Cum şi ? Toată scena asta se petrecea în faţa copiilor…Şi m-am dus la el: ,,Tovarăşe director, dumneata vezi ce se petrece în curtea şcolii?” ,,E ordin de la partid !”, îmi răspunde. ,,Cum să fie ordin de la partid ?, asta e educaţia pe care o facem noi copiilor ?” ,, Nu te interesează pe dumneata, îmi răspunde pe tonul ăla al lui, n-am ce discuta cu duşmanii de clasă !” Cred că au vorbit ceva despre mine în şedinţele lor de partid… » « Şi tu ce i-ai zis ? » « I-am zis aşa : la dumneata toţi care nu-ţi intră în graţie sunt duşmani de clasă ! Şiam plecat.» După care se terminaseră orele şi o luaseră toţi spre casă, câteva învăţătoare rămăseseră să facă haz de bietul taur care n-avusese nici-o vină că fusese pus să iubească vacile în faţa elevilor. Toţi se mirau cine dracului l-or fi pus pe ăsta director de şcoală că nu fusese în stare să-şi dea nici definitivatul. Se învârtise toată viaţa lui, făcuse normala numai cu plocoane duse de taică-său că fusese notar şi avea oameni pe la Turnu, războiul îl făcuse pe la Roşiori, mobilizat pe loc, când să plece în Apus, l-au făcut bolnav, a stat internat o jumătate de an pe la Spitalul Militar. şi acum îl puseseră în capul tuturor director. A doua zi de dimineaţă, când Adina trecea pe drum să se ducă la şcoală, o ţărancă o opri şi-i zise că are să-i spuie o vorbă. “Doamna Adina, aş vrea să vă spun ceva, staţi un pic, ştiţi ce mi-a spus Stana lui Ion al Oaţii?” “Ce ţi-a spus, dragă?” “ Mi-a zis, coborî ea glasul în şoaptă, vă spun, pentrucă ştiu prin ce-aţi trecut, şi a aflat şi ea de la Ion, că ăla când e beat îşi dă drumul la gură…” “Zi-i, dragă, ce e, nu mă mai fierbe atâta!” « Că e pus şi dom’ ţător pe lista neagră ! » Adina rămase trăsnită, avusese dreptate Ilie aseară când bănuise că ăştia îi coc ceva şi în acest ceva era şi mâna lui Crivăţ. Cine era pus pe lista neagră era urmărit de securitate . Venea noaptea maşina neagră şi-l umfla, îl lua ca pe iepure de pe strat şi-l ducea să declare ce şi cum, de ce e el împotriva statului şi-a partidului şi a clasei muncitoare… Aşa o păţiseră mulţi din sat, venea maşina neagră, îi ridica, îi ducea la mama dracului de nu mai dădea nimeni de ei şi până să dovedească ei nevinovăţia, zăceau câţiva ani prin închisori, pe la canal, sau la muncă grea, cine ştie pe unde… Prima vorbă a lui Ilie Georgescu, când veni Adina şi-i spuse, fu una prinsă de el prin cine ştie ce carte : « Revoluţia începe să-şi devore proprii fii ! » Şi el fusese un fiu al Revoluţiei, îi ţinuse partea lui Gafencu când se întorseseră armele împotriva nemţilor, îi plăcuseră acei muncitori destoinici care se organizaseră exemplar, luptase până la victoria finală, era fiu de om sărac, luptase pentru instaurarea noului regim, participase la reforma agrară, fusese părtaş cu ei la furtul alegerilor…Nu mai mâncară, intrară în dormitor şi începură să discute. Ilie îşi făcu un fel de bagaj, se aştepta la orice şi 192
PAGE 193 400 trebuia să fie pregătit, îşi luă nişte boarfe groase pe el şi se aşeză pe un taburet lângă sobă. « În trecut eram revoltat pe o clasă, clasa lui Nicu Câmpineanu că-mi luase pământul şi nevasta… acum pe cine să mai fiu ? » « Dar trebuie să-ţi dovedeşti nevinovăţia, Ilie, trebuie ! - izbucni Adina în plâns- Dumnezeu e mare şi puternic!” « În faţa ăstura Dumnezeu nu mai are nici-o putere! Tu nu-l ştii pe Zuvelcă? Ăsta n-a fost legionar în viaţa lui, l-au ridicat pentru că s-a potrivit cu altul în nume şi l-au dus la canal. Şi Dumnezeu n-a mai avut nici-o putere ! » ,,Noaptea supliciului- gândea Ilieaş vrea să ştiu şi eu de ce mă acuză…” Se culcară şi se iubiră ca doi tineri îndrăgostiţi. Şi Ilie se visă la Şomcuţa, era pe deal cu Adina, primăvara, noapte dulce cu lună şi stele, Doamneee ce lună şi ce stele, se legănau crengile nucului bătut de vânt, tăceri şi mângâieri, şi luna dansa şi stelele jucau şi Adina fierbea, era toată numai foc, în cămaşa ei de noapte, părea ruptă dintr-o glastră şi se sărutau şi se mângâiau şi ieşea un abur cald din pământ, un fel de ceaţă care urca spre cer şi ei singuri într-un leagăn, urcau pe scări de mătase rupte din razele lunii, toarse din razele lunii spre înaltul cerului, sus stele, jos stele, mirifice căi lunatece, ,,urcăm spre rai, Adino, striga el, vom fi fericiţi, Adino !”,- o mângâia el, aici nimeni nu ne va mai deranja, vom fi numai noi…” Pe la miezul nopţii cineva bătu la fereastră şi Ilie se trezi din visul lui atât de frumos şi sări jos din pat. « Cine este ? »- întrebă el cu inima la gură. « Ce s-a întâmplat, dragă ? » - se sculă şi Adina din aşternut, mai mult adormită. « Cineva bate la uşă ! Cine este ? »- mai repetă el o dată şi ascultă să vadă dacă se aude cineva. De data asta bătăile se mutară la geam. « Oameni buni, deschideţi uşa ! » « Da, poftiţi în casă, îi invită Adina, erau doi vlăjgani în haine de piele, ce vreţi ? » « Să se îmbrace domnul ! Trebuie să meargă cu noi… » « Aprinde lampa, Adino, să ne vedem şi noi- zisese Ilie prin întuneric- şi, mă rog, ce-aveţi cu mine ?, unde vreţi să mă duceţi?, mâine eu am şcoală, nu pot lipsi de la cursuri! » ,, M-da, ştim, dar avem şi noi sarcină, ştiţi…” “Da, ştiu, altceva nu ştiu, cauza pentru care mă ridicaţi…” ,,O s-o aflaţi dumneavoastră!” “Şi totuşi- reluă Adina întrebarea- unde-l duceţi?” ,,Pe partea invizibilă a lunii!”- răspunse ironic unul din ei. Adina îl privi cu ură, era parcă o maimuţă, avea faţa plină cu pistrui şi urechile îndesate într-o căciulă rusească nouă, când vorbia i se mişcau doar fălcile, gura-i rămânea tăiată şi dreaptă, vorbele îi ieşeau mai mult pe nas : « Noi suntem de la secoritate şi te rugăm să ne urmezi fără să mai puneţi întrebări, noi avem sarcina să vă ducem acolo şi atâta ! »- zisese ,,atâta”, clămpănind fălcile automat, fără descleştarea muşchilor faciali. Ilie şi cu Adina tăcură, ştiau că nu mai e cazul să insiste, Ilie se îmbrăcă liniştit, cu grijă faţă de haine, se hotărâse să îmbrace cel mai bun costum al 193
- Page 141 and 142: PAGE 141 400 vedeau nişte vecini d
- Page 143 and 144: PAGE 143 400 plângă, a venit pe l
- Page 145 and 146: PAGE 145 400 33 lie Georgescu pleca
- Page 147 and 148: PAGE 147 400 acasă, pe el cine-l m
- Page 149 and 150: PAGE 149 400 taie capul. « De ce t
- Page 151 and 152: PAGE 151 400 împrejurul focului, o
- Page 153 and 154: PAGE 153 400 « Aşa e ,Ioane, aşa
- Page 155 and 156: PAGE 155 400 35 e 20 aprilie, pe se
- Page 157 and 158: PAGE 157 400 din ăştia care au ve
- Page 159 and 160: PAGE 159 400 « Care om bun ? »- r
- Page 161 and 162: PAGE 161 400 mâncarea în cameră-
- Page 163 and 164: PAGE 163 400 beau şi mâncau lini
- Page 165 and 166: PAGE 165 400 36 vusese dreptate Per
- Page 167 and 168: PAGE 167 400 de ceva să le dau să
- Page 169 and 170: PAGE 169 400 Nae. « Dă-l, mă, î
- Page 171 and 172: PAGE 171 400 acasă ? » « Am să
- Page 173 and 174: PAGE 173 400 ,,semnătură de minis
- Page 175 and 176: PAGE 175 400 A doua zi pe la două
- Page 177 and 178: PAGE 177 400 rezultatul, strâmbă
- Page 179 and 180: PAGE 179 400 Aşa se face că se du
- Page 181 and 182: PAGE 181 400 aşa de mult de ei în
- Page 183 and 184: PAGE 183 400 38 on Bratu umbla prin
- Page 185 and 186: PAGE 185 400 A doua zi plecă la Pi
- Page 187 and 188: PAGE 187 400 un colţ să nu ne-aud
- Page 189 and 190: PAGE 189 400 ne mai trimit şi ele
- Page 191: PAGE 191 400 39 dina fu absorbită
- Page 195 and 196: PAGE 195 400 40 ospodăria lui Iovi
- Page 197 and 198: PAGE 197 400 când bietul copil voi
- Page 199 and 200: PAGE 199 400 el, ,,ce bă, Ioviţă
- Page 201 and 202: PAGE 201 400 -Doarme în fânar, ha
- Page 203 and 204: PAGE 203 400 frică să nu creadă
- Page 205 and 206: PAGE 205 400 -Bă, moşule,- sare p
- Page 207 and 208: PAGE 207 400 omul de servici, care
- Page 209 and 210: PAGE 209 400 -Hai noroc, tovarăşe
- Page 211 and 212: PAGE 211 400 când colegii lui plec
- Page 213 and 214: PAGE 213 400 această femeie pe car
- Page 215 and 216: PAGE 215 400 poliţie… » « Poat
- Page 217 and 218: PAGE 217 400 - Şi ce-i cu asta ? C
- Page 219 and 220: PAGE 219 400 întâmplă şi minune
- Page 221 and 222: PAGE 221 400 şi lui din ciordeală
- Page 223 and 224: PAGE 223 400 mai cu nimic, venea ş
- Page 225 and 226: PAGE 225 400 şi de la moşii şi s
- Page 227 and 228: PAGE 227 400 înfipsese pe coama de
- Page 229 and 230: PAGE 229 400 43 upă arestarea lui
- Page 231 and 232: PAGE 231 400 nu-i place niciodată
- Page 233 and 234: PAGE 233 400 lui nevastă era o fem
- Page 235 and 236: PAGE 235 400 Această scenă mai li
- Page 237 and 238: PAGE 237 400 44 eara flăcăii şi
- Page 239 and 240: PAGE 239 400 Bucureşti la intrepri
- Page 241 and 242: PAGE 241 400 i ia la bătaie sau le
PAGE 192 400<br />
comunal să-l dea la vaci în curtea şcolii… » « Şi ? » « Cum şi ? Toată<br />
scena asta se petrecea în faţa copiilor…Şi m-am dus la el: ,,Tovarăşe<br />
director, dumneata vezi ce se petrece în curtea şcolii?” ,,E ordin de la<br />
partid !”, îmi răspunde. ,,Cum să fie ordin de la partid ?, asta e educaţia pe<br />
care o facem noi copiilor ?” ,, Nu te interesează pe dumneata, îmi răspunde<br />
pe tonul ăla al lui, n-am ce discuta cu duşmanii de clasă !” Cred că au vorbit<br />
ceva despre mine în şedinţele lor de partid… » « Şi tu ce i-ai zis ? » « I-am<br />
zis aşa : la dumneata toţi care nu-ţi intră în graţie sunt duşmani de clasă ! Şiam<br />
plecat.» După care se terminaseră orele şi o luaseră toţi spre casă, câteva<br />
învăţătoare rămăseseră să facă haz de bietul taur care n-avusese nici-o vină<br />
că fusese pus să iubească vacile în faţa elevilor. Toţi se mirau cine dracului<br />
l-or fi pus pe ăsta director de şcoală că nu fusese în stare să-şi dea nici<br />
definitivatul. Se învârtise toată viaţa lui, făcuse normala numai cu plocoane<br />
duse de taică-său că fusese notar şi avea oameni pe la Turnu, războiul îl<br />
făcuse pe la Roşiori, mobilizat pe loc, când să plece în Apus, l-au făcut<br />
bolnav, a stat internat o jumătate de an pe la Spitalul Militar. şi acum îl<br />
puseseră în capul tuturor director.<br />
A doua zi de dimineaţă, când Adina trecea pe drum să se ducă la<br />
şcoală, o ţărancă o opri şi-i zise că are să-i spuie o vorbă. “Doamna Adina,<br />
aş vrea să vă spun ceva, staţi un pic, ştiţi ce mi-a spus Stana lui Ion al<br />
Oaţii?” “Ce ţi-a spus, dragă?” “ Mi-a zis, coborî ea glasul în şoaptă, vă<br />
spun, pentrucă ştiu prin ce-aţi trecut, şi a aflat şi ea de la Ion, că ăla când e<br />
beat îşi dă drumul la gură…” “Zi-i, dragă, ce e, nu mă mai fierbe atâta!”<br />
« Că e pus şi dom’ ţător pe lista neagră ! » Adina rămase trăsnită, avusese<br />
dreptate Ilie aseară când bănuise că ăştia îi coc ceva şi în acest ceva era şi<br />
mâna lui Crivăţ. Cine era pus pe lista neagră era urmărit de securitate .<br />
Venea noaptea maşina neagră şi-l umfla, îl lua ca pe iepure de pe strat şi-l<br />
ducea să declare ce şi cum, de ce e el împotriva statului şi-a partidului şi a<br />
clasei muncitoare… Aşa o păţiseră mulţi din sat, venea maşina neagră, îi<br />
ridica, îi ducea la mama dracului de nu mai dădea nimeni de ei şi până să<br />
dovedească ei nevinovăţia, zăceau câţiva ani prin închisori, pe la canal, sau<br />
la muncă grea, cine ştie pe unde…<br />
Prima vorbă a lui Ilie Georgescu, când veni Adina şi-i spuse, fu una<br />
prinsă de el prin cine ştie ce carte : « Revoluţia începe să-şi devore proprii<br />
fii ! » Şi el fusese un fiu al Revoluţiei, îi ţinuse partea lui Gafencu când se<br />
întorseseră armele împotriva nemţilor, îi plăcuseră acei muncitori destoinici<br />
care se organizaseră exemplar, luptase până la victoria finală, era fiu de om<br />
sărac, luptase pentru instaurarea noului regim, participase la reforma agrară,<br />
fusese părtaş cu ei la furtul alegerilor…Nu mai mâncară, intrară în dormitor<br />
şi începură să discute. Ilie îşi făcu un fel de bagaj, se aştepta la orice şi<br />
192