PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 190 400 am mai gustat lapte bătut de câteva luni, c-a naibii vacă a înţărcat cam devreme…” Ionel al lui Duran plecă bucuros, avea bani, mai lungea sărăcia, plătea taxele copiilor şi-i mai rămâneau şi lui să plătească fonciera pe anul trecut, că rămăsese restanţă şi-l soma Bădoi că dacă n-o plăteşte vine şi-i ia ţoalele din casă şi-i pune sechestru pe boi. Acum putea să plece bucuros la Piteşti şi la Câmpulung să le spună la copiii ăia, na, tătică, v-am adus banii de taxe, plătiţi-vă danganalele şi să fiţi cuminţi, să învăţaţi carte că nu vreau să vă mai văd tot la sapă şi la secere ca pe mine. Dă-o în colo de pădure că a auzit el că o s-o naţionalizeze şi o să se aleagă praful de ea…De altfel făcuse cerere la Ocolul silvic să obţină o aprobare s-o taie şi s-o vândă…S-o ia ăştia care o vor naţionaliza numai lăstar…Banii îi va pune bine pentru viitorul copiilor…Dar dacă… dacă va veni stabilizarea, cum mai venise ? Şi se va alege praful de ei ? Va mai aştepta şi el să vadă ce şi cum ; încotro o vor mai lua timpurile… 190

PAGE 191 400 39 dina fu absorbită total cu noua ei îndeletnicire, deabia aştepta A dimineaţa să plece la şcoală să-şi vadă copiii, acea armată de ochi şi urechi care se îndreptau spre ea cu glasurile lor nevinovate, dulci şi catifelate. Unele femei atunci când nu au copiii lor, au nevoie să-şi împartă dragostea maternă cu alte fiinţe şi ea găsise gingăşia şi dragostea în aceste fiinţe mici, neajutorate, care aşteaptă ca puii de rândunică să zboare şi ea, rândunica, îi învăţa taina zborului spre viaţă, spre hăţişurile atât de întortochiate ale vieţii. După ce termina orele pleca prin sat în munca de alfabetizare, umbla pe toate uliţele cu câinii târâş, adesea în dizgraţia celor pe care trebuia să-i înveţe tainele alfabetului, cărora şi lor, la rându-le, obosiţi de munca de peste zi, numai de alfabetizare nu le mai ardea ; unii, bătrâni, încercau fel de fel de giumbuşlucuri, ba că nu mai văd, ba că nu mai aud, ba că sunt bolnavi…Ea, fără să schiţeze cele mai mici nemulţumiri, le lua mâinile uşor, mâini arse de soare şi crăpate de atâta muncă, şi începea să schiţeze cu ele semnele atât de întortochiate ale literelor prin aer. De la un timp, oamenii începură s-o iubească şi s-o primească cu dragoste în casele lor, ,,doamna”- aşa cum îi spuneau toţi- devenea din ce în ce mai apropiată de ei, de necazurile şi de puţinele bucurii ale lor, unele femei începură chiar să-i ceară sfaturi, fetele la fel, se gudurau pe lângă ea şi-o întrebau de-ale vieţii. Pe la începutul lui octombrie, toamna se lăsă cu un vânt rece ; norii, nişte nori înfuriaţi, închiseră natura şi peste sat se lăsă un văl de întuneric care înfășură totul într-o negură. Era o atmosferă pe care nu putea s-o suporte, o transpunea în trecutul ei plin de mizerie din care încă nu ieşise deplin. Ei îi plăceau zilele însorite şi calde ale primăverilor şi verilor când putea să viseze, să zburde şi să se joace cu copiii afară în marea carte a naturii. O clipă îi trecu prin minte zilele însorite ale Mediteranei cu voiajul ei de după nuntă. Nu-i spusese lui Ilie nimic despre această ispravă şi nici el nu voise s-o descoasă, această amintire se închisese în ea ca o rană de care nu trebuia să ştie nimeni. Pe Ilie îl găsi acasă supărat. « Ce-ai , dragă, de eşti aşa de mohorât, parcă te-a influenţat natura asta posomorâta ? »- îl întrebă ea mai mult glumind. « N-am nimic, nu mă lasă lumea în pace, asta am, am avut o altercaţie cu Crivăţ şi a strigat la mine că sunt duşman de clasă, ăştia vor să mă dea afară din învăţământ ca pe Sterie ! » « Aiurea, ţie de Crivăţ îţi pasă ? » « Habar n-ai tu ce răutate este în omul ăsta ! » « Şi ce altercaţie ai avut ? » « Venise Broscoiu cu taurele 191

PAGE 190 400<br />

am mai gustat lapte bătut de câteva luni, c-a naibii vacă a înţărcat cam<br />

devreme…”<br />

Ionel al lui Duran plecă bucuros, avea bani, mai lungea sărăcia, plătea<br />

taxele copiilor şi-i mai rămâneau şi lui să plătească fonciera pe anul trecut,<br />

că rămăsese restanţă şi-l soma Bădoi că dacă n-o plăteşte vine şi-i ia ţoalele<br />

din casă şi-i pune sechestru pe boi. Acum putea să plece bucuros la Piteşti şi<br />

la Câmpulung să le spună la copiii ăia, na, tătică, v-am adus banii de taxe,<br />

plătiţi-vă danganalele şi să fiţi cuminţi, să învăţaţi carte că nu vreau să vă<br />

mai văd tot la sapă şi la secere ca pe mine. Dă-o în colo de pădure că a auzit<br />

el că o s-o naţionalizeze şi o să se aleagă praful de ea…De altfel făcuse<br />

cerere la Ocolul silvic să obţină o aprobare s-o taie şi s-o vândă…S-o ia<br />

ăştia care o vor naţionaliza numai lăstar…Banii îi va pune bine pentru<br />

viitorul copiilor…Dar dacă… dacă va veni stabilizarea, cum mai venise ? Şi<br />

se va alege praful de ei ? Va mai aştepta şi el să vadă ce şi cum ; încotro o<br />

vor mai lua timpurile…<br />

190

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!