PRIVEGHIUL-roman

PAGE 189 400
ne mai trimit şi ele câte un ban când pot.” « Îţi dau, Ionele, dar îl laşi la un
milion jumate…îţi dau um milion acum şi jumătate după Crăciun când îmi
vine pensia aia ! » “Hai că pentru voi, îl las…”- hotărâ Ionel al lui Duran.
« Catrinoo!- o strigă Ion pe nevastă-sa- adu, fa, un clondir de ţuică să mă
cinstesc cu frati-tău să facem adălmaşul la pădurea aia ! » « Hai, mă, că
acolo eram plecată, stai că vin acu, c-am suit butoiul în pod de frica
hoţilor… »
Şi Ionel cu Ion al Micului o dădură iar în politică : că nu mai vin
americanii-ăia să ne scape de comunişti, că a auzit el cu urechile lui de la
oameni mai mari când a fost pe la Bucureşti pe la fetele alea că nu mai
durează mult… Ionel îi spuse că sunt zvonuri, n-o să mai scape de comunişti
ca de râie, că a auzit el de la copiii ăia că se întinde ca pecingina
comunismul, acum a ajuns şi-n inima americanilor, în Cuba !… ,, Că dacă
reuşau nemţii cu războiul, îţi dai seama, măi, nică Ioane, unde eram noi
acum ? Şi unde era Antonescu? Că eu l-am cunoscut, săracu, a venit pe front
şi a dat mâna cu noi… Îi căşunase şi lui pe ţigani şi pe jidani…” ,,Păi asta
este, cumnate, că erau ai dracu şi nemţii-ăştia, ce căutau ei, domnule, să
cucerească lumea?- îşi dădea cu părerea Ion dând ceaşca de ţuică peste cap
şi făcând semn nevestei să mai umple o dată clondirul –ăla…Şi ce-avea el
cu jidanii şi cu ţiganii, ce, ai văzut ţigan şi jidan la sapă?, jidanul la
negustorie şi ţiganul la ciordeală, ăsta e datul lor…” ,, Fiecare cu datul lui,
cumnate, că Dumnezeu când a făcut lumea n-a făcut-o la fel, unora le-a dat
statul şi altora munca…” ,,Şi copiii-ăia ai tăi ce mai fac, Ionele, veni
Catrina cu a doua sticlă de ţuică şi o trânti pe masă, cum o duc cu cartea?”
« O duc bine, e rău că sunt departe şi nu pot să mă duc pe la ei mai des… »
« Ei, lasă că vine iarna şi vin în vacanţă ! » « Păi ce, le mai dă drumul de
Crăciun ? Mai ţin sălbaticii-ăştia Crăciunul?”
Ion al Micului ridică salteaua şi scoase teancul de bani, era băgat întrun
ciorap rupt şi pus la capul patului şi începu să-i numere, Ionel al lui
Duran se făcea că nu-l vede ca să nu zică cumnatu-său că-l spionează să
vadă câţi bani are. După ce-i numără, băgă ciorapul cu restul de bani la locul
lui, tot pe furiş şi-i întinse lui cumnatu-său: ,,Poftim ia-i, dar săptămâna asta
trebuie să facem şi actele că cine ştie…poate o întorci şi rămân şi fără bani
şi fără pădure!” ,,Se poate, nică Ioane, aşa mă cunoşti dumneata pe mine,
sunt şi eu om, nu cârpă!” ,,Lasă, măi cumnate, că am văzut multe la viaţa
mea, nu mai am încredere nici în mine!”
După ce se văzu cu banii, Ionel al lui Duran dădu să plece, dar în tindă
îl opri Catrina: « Vaca voastră mai are lapte?- îl întrebă ea- dacă nu mai are,
stai să-ţi dau o oală de lapte bătut că bătui ăl putinei ! » ,,Hai dă-mi-o, că n-
189