PRIVEGHIUL-roman

PAGE 184 400
vorbiseră cu directorul Găină să-i primească şi le promisese că mai are
locuri cu condiţia să mai găsească doi trei oameni cu copii ca să mai facă o
clasă. Vara vor merge pe jos, îi vor mai duce ei cu căruţele, iar iarna vor sta
la internat. Era mai greu cu fata că nu ştia încotro s-o ia cu ea. Toată vara
făcuse meditaţie cu doamna Adina, îi dăduse dictări şi o învăţase bine
franceza şi acum îi venise sorocul să plece cu ea la şcoală mai departe. Voia
s-o ducă la Şcoala Pedagogică la Piteşti s-o facă învăţătoare, dar nu ştia cum
să procedeze. Gigea plânse ce plânse, cum să vândă ea casa părintească,
apoi tăcu, se consolă cu gândul că o face pentru copiii lor, să-i vadă şi pe ei
oameni în rândul lumii. Pe seară, Ionel al lui Duran se duse la fierăria lui
Jică Ţiganul, auzise el că ăla ar lua o casă şi ar reface-o pe a lui. Strigă la
poartă şi ieşi Jică, avea un şorţ de piele dinainte şi era încălţat cu veşnicele
lui ciubote pe care le purta şi vara şi iarna, acum peste vară se îngrăşase ca
un porc, deabia se strecura pe poartă. « Ce e, Ionele, ce vânt te-aduce pe la
mine că ştiu că fierul de plug l-ai ascuţit alaltăieri ? » « Am auzit pe unul şi
pe altul că ţi-ar trebui o casă- îi răspunse Ionel- aş vrea să vând casa aia din
Ciuculeşti că-mi pleacă fata la şcoală şi n-am bani de taxe ! » ,,Mi-ar
trebui…- mormăi ţiganul- dar tu o dai scumpă!” ,,Facem noi- îi dădu de
înţeles Ionel al lui Duran- îmi dai un acont acum şi restul când oi face rost şi
dumneata…” ,,Şi cam cât ceri tu pe ea ? » « Cât crezi şi dumneata că
face ! » « Mai mult de un milion nu face ! » « Ba face nică Jică, are
tâmplărie nouă şi e tăvănită cu scândură, numai pe prispă a băgat tata- socru
doi metri de scândură de-aia groasa ! » « Da’, mă ,Ionele, dar e învelită cu
şiţă şi aia se face bălegar când oi desface-o ! » « Ai dreptate şi dumneata,
dar ce mai e un milion astăzi ? Mai cu seamă c-am auzit că ăştia fac şi
stabilizarea şi rămân cu hârtiile-n buzunar!” ,,Mai mult de un milion jumate
nu-ţi dau că n-am!” « Fie şi atât, dar îmi dai un milion acum !… »
Venise vesel cu banii acasă, îi numărase de câteva ori şi se hotărâ ca a
doua zi să plece la Piteşti, avea în ochi un licăr de bucurie, ducea copiii la
şcoli, nu vor mai rămâne ca ei la plug şi nu va mai râde frate-său, Ioviţă, de
ei, acum îi va face pe necaz, că uite ai lui s-au răspândit ca făina orbilor şi n-
a cheltuit un sfanţ cu ei. Pe Stanca o dăduse de suflet Gulinoaiei, pe Polina o
măritase cu Mitică al lui Ion Ciobanu şi scăpase de ea, băiatul ăla marili
murise prin Tatra şi nepoată-si nu-i dăduse nici-o leţcaie, iar băiatul ăla
micu plecase zidar în lumea mare…Ai lui vor ajunge cu ajutorul lui
Dumnezeu învăţători ca domnul Ilie Georgescu, sau ca Nae Steru…ca
Penescu sau ca Dalu de la Palangă…Nu vor mai trăi de pe urma
nenorocitului ăsta de pământ să stea cu ochii pe cer şi să se roage la
Dumnezeu să plouă să se facă grâul şi porumbul şi să-l vândă pe ce apă nu
cură sau să li-l dea ăstura degeaba pe cote…
184