PRIVEGHIUL-roman

PAGE 179 400
Aşa se face că se duce Budiman ăsta la Sfatul popular, aşa botezaseră ei
primăriile după alegeri, şi-i întreabă de ce l-au făcut chiabur. « Ai cazan de
fabricat ţuică şi pământ ! »- îi răspunsese Carol al Dii, secretarul BOB, careşi
făcuse şi el un birou acolo. Budiman avea o voce dulce şi blândă. “Păi
dacă am, ce, măi Carole,-sunt ale mele, nică!” Scosese căciula de pe cap şi
se scărpina în creştet, repetând mereu: ,,Sunt ale mele, moştenire din moşstrămoş…”
,,O să vedem noi ale cui sunt!” îi răspundea Carol care sta
picior peste picior într-un fotoliu, luat decurând din mobila Câmpinencii, şi
fuma ţigări plugare. ,,Du-te acasă, nu mai umbla să te deschiaburim, predă-ţi
cotele şi plăteşte-ţi toate angaralele că altfel dai de dracu!” Şi bietul
Budiman pleca cu coada între picioare… Se formase şi o comisie de
închiaburire din care făceau parte Carol, malacul ăla de primar care venise
de la Malaxa şi căruia oamenii nici acum nu-i aflaseră numele, şi un
învăţător tânăr din Silişte care luase fata lui Stancu Andreescu şi se mutase
în sat pe nume, Crivăţ. Luau miliţianul cu ei şi plecau noaptea prin sat pe la
chiaburi, chercheliţi şi afumaţi, îi imobilizau în case, şi le confiscau tot
avutul, veneau cu căruţele ca să poată să le care, fie la gară, dacă erau
cereale, fie la Sfat pentru plata impunerii.
Budiman legase decuseară uşile, se aştepta el la aşa ceva, dar ei săriseră
gardul şi momiseră câinele cu o bucată de mămăligă, puseseră sentinele la
uşi şi la geamuri şi bătuseră în uşă. Lionora, fie-sa , dormia singură într-un
pat, bărbatu-său, Lisandru, plecase în armată, Budiman cu aia bătrâna
dormiau într-un colţ pe nişte cojoace, stătuseră până noaptea târziu pe lângă
cazan şi căzuseră frânţi de oboseală. « Scoal’, tăticule, că ţi-a venit
rândul ! »- îl mişcă Carol pe Budiman care sforăia dus. Budiman, când auzi,
începu să tremure de frică, şi aia bătrâna, speriată, chiui şi începu să se
jeluie: ,,Aoleooo, da’ ce-am făcut noi, maică, pupa-v-aş tălpile, că nu
făcurăm nimic!” Învăţătorul ăla tânăr luase haina miliţianului pe el şi intrase
peste Lionora. « Spune-mi unde este ţuica pe care aţi pitit-o, unde este grâul
şi porumbul, bombonico, şi să taci din gură că vreau să te iubesc şi eu ! »- şi
s-a băgat lângă ea în pătură şi a luat-o în braţe…Fata n-a mai apucat să
strige ,,taticule!”, că nebunul s-a şi apucat s-o violeze. Dar şi Lionora, cum
era un zdancon de fată, îl lipăie cu palmele de câteva ori şi începe să-l
gherăie…Şi învăţătorul vine zgâriat la ceilalţi, îi curgea sângele pe faţă şi se
prelingea pe gulerul cămăşii, dădură lampa mare şi, când îl văzură, începură
toţi să râdă de el. Numai el tuna şi fulgera că duşmanul de clasă i-a înfipt
ghearele în gât şi a vrut să-l omoare. Imediat au ridicat fata şi au trimis-o cu
securitatea la judeţ, au ţinut-o acolo două săptămâni în beciurile fostei Poliţii
şi n-a scos de la ea nimic, o ţinea una şi bună că învăţătorul ăla a vrut să se
culce cu ea, ce d-aia l-a trimis partidul acolo, că a auzit ea cine este ăla care
179