PRIVEGHIUL-roman

PAGE 177 400
rezultatul, strâmbă din nas şi-l chemă pe Ilie în altă cameră. « Noi te-am
trimis aici să faci o treabă, domnule Ilie Georgescu, dumneata ce ne-ai
făcut ? Ai scos pe ţărănişti ?-puse el mâna pe un pistol din buzunar şi-l
aruncă pe masă- vreai să-ţi agravezi situaţia ? » « Adică ce situaţie ? »_ îl
întrebă Preşedintele, tremurând de frică. « Păi, dumneata nu ştii care e
linia ? Te duci la comisie, ardeţi voturile ţărăniştilor în sobă, băgaţi în urne
voturile astea unde au ieşit ai noştri 75%, apoi chemaţi armata, desfaceţi
urna în faţa lor şi le număraţi din nou…” ,,Bine, dar..” « Nici-un dar,
executarea ! » Instructorul se urcă în maşină şi plecă, Ilie se duse la comisie
şi le explică situaţia, arseră voturile ţărăniştilor şi băgară în urne voturile
noi, ştampilate ; chemă un reprezentant al armatei, numărară voturile,
încheiară procesul-verbal, strânse toate hârţoagele şi plecă cu ele la judeţ
însoţit de o gardă militară. Pe drum se gândi să-l dea dracului de servici,
ăştia dacă au început cu minciunile, cu minciunile o vor ţine mult şi bine, lui
nu-i convenea, se va duce la clasă şi va învăţa copiii…îşi va vedea de treaba
lui…
După alegeri satul intră într-o mare febră, mai întâi i se schimbară
instituţiile, cele aproape şase cârciumi fuseră închise şi în locul lor statul
înfiinţă două maturi şi o cooperativă, iar în cele două, rămase goale, băgă
sediul PMR şi ARLUS-ul. O femeie bătrână din Bucov veni într-o zi la arlus
şi-i ceru lui Ion al lui Stancu Juncu, care tremura acolo pe lângă nişte
broşuri, să-i dea un chil de zahăr că are pomană răposatului şi n-are ce pune
pe colivă. « Noi suntem arlosu, femeie, aici nu mai e prăvălie, nu se vinde
zahăr, se vând timbre pentru strângerea legăturilor cu Uniunea Sovietică ! »-
o lămuri Ion care era supărat pe al Oaţii că-l dăduse aici să păzească aceste
broşuri, fără nicio simbrie. « Dar zahăr unde se mai vinde, maică ? »- îl
întrebă femeia care nu prea auzea şi se dădea cu urechea lângă gura lui. « La
cooperativă, la fosta prăvălie a lui Mocănescu ! - îi striga el tare în urechitimbre
nu vreai să iei? » « Ce să fac, maică, cu ele ? » « Petru strângerea
legăturilor… » « Ce legături îmi mai trebuie, maică, mie că sunt femeie
bătrână… »
Preşedinte şi secretar de Primărie veniră doi muncitori de la Malaxa şi
traseră la Ion al Oaţii, în pomostul cel nou, făcut proaspăt, după ce o luase
pe Stana. « Noi suntem aici trimişi de partid, tovarăşe Ion, dumneata ca
secretar PRM trebuie să ne asiguri toate condiţiile, trebuie să schimbăm faţa
comunei cu oameni noi, de-ai noştri în care partidul are încredere !- îi zise
cel care se recomandase preşedinte- mâine convoacă o şedinţă să împărţim
funcţiile şi ai grijă pe cine convoci să nu fie vreun duşman de clasă… »
« Lasă, tovarăşe, că am eu grijă, ăştia ne trebuie nouă acum, duşmani de
clasă ?… »
177