PRIVEGHIUL-roman

PAGE 176 400
răspunse el şi tăcu, uitându-se chiorâş la nevastă-sa care da din flencă
degeaba. « N-are de ce să te înhaţe, nică Stancule, că n-ai tăiat oameni, mai
de grabă închină-te la Dumnezeu că uite nenorocitul ăla de Mihăilescu care
zicea că nu există Dumnezeu, i-a luat mândreţea de noră şi de băiat ! »-
termină Gigea şi se duse peste Păuna care făcea la gogoşi în tindă şi aduse o
farfurie plină . « Pune, fa, şi nişte zahăr pe ele să fie mai bune ! »-îi întinse
femeia o strachină cu zahăr tos şi se apucară toţi să mănânce gogoşile, le era
foame că plecaseră de dimineaţă de acasă şi nu luaseră demâncare la ei. Din
deal de la biserică se auzea jalea care cuprinsese toată lumea, popii
scoseseră morţii din biserică şi treceau cu ei spre cimitir să-i îngroape,
alămurile făceau zarvă mare, convoiul cuprinsese aproape toată Linia şi
clopotele băteau rar şi trist, peste sat…
Toamna veni repede, frunze galbene şi ploi şi nori, şi-o ceaţă deasă
învăluiră într-o negură întregul sat, peste tot rămăseseră stăpâne ciorile care
gărăiau pe deasupra salcâmilor şi scârmau prin bălegar după hrană. Puţina
agoniseală oamenii o puseseră la adăpost ; după marea secetă din vară acum
veniseră ploile care nu se mai terminau, din porumburi n-aveau ce culege că
nu se făcuse nimic, rămăseseră pe câmp doar nişte fire de coceni piţigăiate,
acum nu puteau să bage în pământ nici grâul pentru la anul, ,,foametea –
ziceau ei- se va mai prelungi cu încă un an”.
Veniră şi alegerile, la primărie era forfotă mare, Ion al Oaţii punea
steaguri peste tot, lângă steagul nostru apăruse şi steagul Marii Uniuni
Sovietice, un roşu spălăcit, pe care lumea îl confunda cu praporele de la
biserică. Învăţătorii în fruntea cărora era doamna Adina pregătiseră sala de
votare cu macate şi prosoape pe pereţi, cu lozinci mari peste tot « Votând
soarele, vă votaţi viitorul ! » ,,Să fie al dracului de viitor- ziceau unii care
mai auziseră câte ceva- că viitorul nostru o să fie ca şi până acum, dacă nu
mai rău c-au auzit ei că ruşii ne cer despăgubiri de război şi-or să pună biruri
peste biruri pe capul nostru !”.Vorbeau încet, în şoaptă, că aduseseră de la
Turnu un pluton de soldaţi care păzeau secţiile de votare şi care erau cu
ochii în patru să nu cumva să se întâmple ceva. Mihăilescu adusese de la
Roşiori o orchestră care cânta pe o scenă improvizată în faţa Căminului şi
tineretul juca îndrăcit o horă mare, uitând de griji şi de nevoi. Lumea venea
şi vota şi care mai căscau gura, mai stăteau să vadă tineretul cum joacă, care
nu, se duceau acasă înjurând că de alegeri le arde lor acum…
Preşedinte al secţiei de votare fusese numit Ilie Georgescu, venise de la
judeţeană cu o zi înainte şi instruise toată comisia. Pe la miezul nopţii
desfăcură urna şi rămaseră toţi uimiţi : ţărăniştii aveau 75% din voturi
pentru, restul erau ale FDPului şi ale celorlalte partide. În timp ce încheiau
procesul- verbal sosi de la judeţeană un instructor cu maşina şi, aflând
176