PRIVEGHIUL-roman

PAGE 174 400
ne învaţă că… « Fiţi-ar învăţătura ta a dracului, venise femeia peste el,
auziţi , fraţilor, copiii morţi şi el o ţine una şi bună cu învăţătura lui marxistleninistă…
ce-o mai fi şi aia… hai, mă, nenorocitule, să-i luăm de acolo,
bea-te-ar moartea să te bea că nu mai poţi nici să mai mergi ! Ioană, dă-ne tu
căruţa ta cu boii că n-avem cu ce-i lua şi ţi-om plăti…»
La faţa locului sosise noul jandarm şi-i păzea să nu-i ridice nimeni până
nu vine procurorul să constate moartea lor. Pe lângă jandarm se stânsese
întregul sat, nimeni nu mai văzuse oameni trăzniţi, căzuseră amândoi unul
lângă altul, parcă dormiau, băiatul avea mâna pe după ceafa fetei, probabil
că o luase de gât şi rămăsese cu ea acolo. La sosirea celor doi cu căruţa,
lumea tăcu şi-i făcură loc maică-si să vină la ei. Mihăilescu nu se putu da
jos din căruţă, sta pe carâmb şi se uita la oameni şi-i întreba ce e cu ei
acolo, ,,v-a chemat cineva, măăă, ce-ce v-aţi strâns aici-ci ca la ursssîîî ?…”
Femeia se duse la ei închinându-se şi-i sărută şi începu să-i mângâie şi să-i
jelească. Lumea toată îşi dădea ghionturi că e poruncă de la Dumnezeu să-l
pedepsească pe beţivanul ăsta care lucrează cu deavolul, cu învăţătura lui
marxist –leninistă, şi care desenează cai verzi pe pereţi; Perniu Sfântu, cu
barba până la burtă, cu biblia lui soiasă citea un verset din apocalipsă, că aşa
e la vremuri de apoi, vine foc din cer şi arde tot pământul şi toate
vieţuitoarele, cuvântătoare şi necuvântătoare…
Gigea cu Ionel, care seceraseră la Stancu Andreescu, fugiseră de ploaie
la el acasă şi se puseseră cu gura pe el, că vede el ce păţesc cei ce se dau cu
comuniştii? Că moartea copiilor lui acolo prin Rusia e tot poruncă de la
Dumnezeu pentru ideile lui şi pentru purtările lui din tinereţe… Că-i spusese
frati-său, Ion Andreescu, să n-o ia pe Păuna că sunt rudă şi pe deasupra se
ţine cu toţi jandarmii de la post. Taică-său, Andrei, i-a tras şi o mamă de
bătaie şi el atunci a fugit de acasă la Păuna, la Arghir Bogatu şi a luat-o, a
făcut nuntă fără ştirea lor, nici nu i-a chemat şi pe ei la petrecere. Acum
citeşte numai bazaconii, cine i-o fi dat lui « Istoria partidului bolşevic » şi «
Manifestul partidului comunist » cu stafia aia care umblă prin toată Europa.
« Cine e, nică Stancule, stafia aia care umblă prin toată Europa ? »- îl
întreba Gigea, supărată. « Ai, fa, că ăsta a rămas zăpăcit de când au murit
băieţii ăia ! Visează numai cai verzi pe pereţi, ce stafie să fie aia, auzi, tu,
cică e şi îmbrăcată în negru şi umblă numai noaptea ! - intervenea Păuna
care frământa nişte cocă să facă gogoşi- stau toată ziua prin şedinţe, ce
dracului or fi vorbind ei acolo că nu se mai satură…Le toarnă Mihăilescu la
gogoşi şi ei îl cred ! Şi uite-l acu, îi luă Dumnezeu mândreţea de băiat cu
nevastă cu tot, să vedem acum ce-o să mai zică, se mai ia la ceartă cu popa
că nu există Dumnezeu ? »
174