PRIVEGHIUL-roman
PAGE 174 400 ne învaţă că… « Fiţi-ar învăţătura ta a dracului, venise femeia peste el, auziţi , fraţilor, copiii morţi şi el o ţine una şi bună cu învăţătura lui marxistleninistă… ce-o mai fi şi aia… hai, mă, nenorocitule, să-i luăm de acolo, bea-te-ar moartea să te bea că nu mai poţi nici să mai mergi ! Ioană, dă-ne tu căruţa ta cu boii că n-avem cu ce-i lua şi ţi-om plăti…» La faţa locului sosise noul jandarm şi-i păzea să nu-i ridice nimeni până nu vine procurorul să constate moartea lor. Pe lângă jandarm se stânsese întregul sat, nimeni nu mai văzuse oameni trăzniţi, căzuseră amândoi unul lângă altul, parcă dormiau, băiatul avea mâna pe după ceafa fetei, probabil că o luase de gât şi rămăsese cu ea acolo. La sosirea celor doi cu căruţa, lumea tăcu şi-i făcură loc maică-si să vină la ei. Mihăilescu nu se putu da jos din căruţă, sta pe carâmb şi se uita la oameni şi-i întreba ce e cu ei acolo, ,,v-a chemat cineva, măăă, ce-ce v-aţi strâns aici-ci ca la ursssîîî ?…” Femeia se duse la ei închinându-se şi-i sărută şi începu să-i mângâie şi să-i jelească. Lumea toată îşi dădea ghionturi că e poruncă de la Dumnezeu să-l pedepsească pe beţivanul ăsta care lucrează cu deavolul, cu învăţătura lui marxist –leninistă, şi care desenează cai verzi pe pereţi; Perniu Sfântu, cu barba până la burtă, cu biblia lui soiasă citea un verset din apocalipsă, că aşa e la vremuri de apoi, vine foc din cer şi arde tot pământul şi toate vieţuitoarele, cuvântătoare şi necuvântătoare… Gigea cu Ionel, care seceraseră la Stancu Andreescu, fugiseră de ploaie la el acasă şi se puseseră cu gura pe el, că vede el ce păţesc cei ce se dau cu comuniştii? Că moartea copiilor lui acolo prin Rusia e tot poruncă de la Dumnezeu pentru ideile lui şi pentru purtările lui din tinereţe… Că-i spusese frati-său, Ion Andreescu, să n-o ia pe Păuna că sunt rudă şi pe deasupra se ţine cu toţi jandarmii de la post. Taică-său, Andrei, i-a tras şi o mamă de bătaie şi el atunci a fugit de acasă la Păuna, la Arghir Bogatu şi a luat-o, a făcut nuntă fără ştirea lor, nici nu i-a chemat şi pe ei la petrecere. Acum citeşte numai bazaconii, cine i-o fi dat lui « Istoria partidului bolşevic » şi « Manifestul partidului comunist » cu stafia aia care umblă prin toată Europa. « Cine e, nică Stancule, stafia aia care umblă prin toată Europa ? »- îl întreba Gigea, supărată. « Ai, fa, că ăsta a rămas zăpăcit de când au murit băieţii ăia ! Visează numai cai verzi pe pereţi, ce stafie să fie aia, auzi, tu, cică e şi îmbrăcată în negru şi umblă numai noaptea ! - intervenea Păuna care frământa nişte cocă să facă gogoşi- stau toată ziua prin şedinţe, ce dracului or fi vorbind ei acolo că nu se mai satură…Le toarnă Mihăilescu la gogoşi şi ei îl cred ! Şi uite-l acu, îi luă Dumnezeu mândreţea de băiat cu nevastă cu tot, să vedem acum ce-o să mai zică, se mai ia la ceartă cu popa că nu există Dumnezeu ? » 174
PAGE 175 400 A doua zi pe la două satul îşi înmormântă cei doi morţi, era o jale de nedescris, veniseră patru popi cu ţârcovnici cu tot, Lina şi cu el aduseseră nişte rude ale lor de prin Transilvania care cântau la nişte alămuri trist, marşuri funebre, şi Mihăilescu ca o paiaţă sta la poartă şi privea pe Linie indiferent. Era îmbrăcat cu nişte haine care stau ţepene pe el, slab, scofâlcit, înalt ca o prăjină, da din mâini şi repeta şi el că nu ştie cum de s-a întâmplat tocmai cu copilul lui. De data aceasta nu mai era băut, sta abătut şi tăcut şi din când în când o înjura pe muierea aia care-i încuiase băutura. Ploaia le stricase lui şi lui Sandu lui Petre toate socotelile, acum trebuia s-o ia iar de la început să deseneze sori pe toate magaziile şi pe toate gardurile şi să scrie mare « Votaţi soarele ! » Apa le ştersese de pe garduri ce scriseseră ei şi rămăseseră numai nişte dungi albe care se lăsau spre pământ. Toată adunarea aia urca dealul spre biserică şi lumea era curioasă să vadă dacă Mihăilescu mai intră în biserică după ce se certase cu popa şi-i spusese că nu mai există Dumnezeu. « Părinte, îi zisese el- eu am religia mea, biblia mea este Capitalul lui Marx, eu după ăla mă conduc că ne învaţă cum să facem o nouă orânduire şi cum să trăim aici pe pământ, că dincolo, unde zici dumneata că e iadul, nu mai e nimic, părinte ! » Popa le spusese la toţi că ăsta e anticrist pe pământ, să nu-l mai bage nimeni în seamă că răspândeşte numai venin în oameni. La uşa bisericii rămase afară, obosise, transpirase tot, şi se aşezase pe o bancă lângă monumentul eroilor. În biserică toată lumea plângea de mila Linei care se jelea cât putea şi de dragul celor doi morţi pe care-i luase Dumnezeu aşa repede, parcă erau doi copii aşezaţi unul lângă altul, gata să se scoale şi să vorbească. Acest eveniment rămase mult în memoria satului şi fiecare îl comenta după bunul lui plac ; majoritatea era de acord că Dumnezeu se supărase pe Mihăilescu pentru noua lui religie care se înfiripa în capul lui. Acum parcă era o paiaţă pusă să sperie ciori, se sculase de pe bancă şi se plimba prin faţa bisericii, se deşirase cât o zi de post, parcă era papainogea ăla care venise cu circul prin sat. Gigea cu Ionel veniseră de la secere şi trăseseră în Ciuculeşti la Stancu Andreescu. Păuna frământa nişte cocă să facă gogoşi şi se certa cu bărbatusău că de ce s-a încârduit el cu toţi proştii ăştia, nepoată-sa îl luase şi ea la rost : « Dacă trăia taticu nu te lăsa el să faci aşa ceva…” « Lasă-l ,Gigeo, nu-l mai dojeni că n-ai pe cine- trecu nevastă-sa prin tindă să ia o tigaie- i-a intrat în cap şi lui « Manifestul partidului comunist » cu stafia aia care umblă prin toată Europa, ce dracu stafie o mai fi şi aia ! De când cu moartea băieţilor a rămas aşa într-o dungă, o ia pe-o ureche şi face tot ce ştie el ! » « De geaba vorbiţi voi, Ionele şi Gigeo, voi nu ştiţi că eu sunt de-al lui Titel Petrescu şi dacă nu mă dau cu ei, mă înhaţă şi pe mine … »- le 175
- Page 123 and 124: PAGE 123 400 rămăsese din el dec
- Page 125 and 126: PAGE 125 400 întrebarea lui Ilie.
- Page 127 and 128: PAGE 127 400 unii îi încorporase
- Page 129 and 130: PAGE 129 400 cunoscuse la sindrofii
- Page 131 and 132: PAGE 131 400 30 omnule locotenent,
- Page 133 and 134: PAGE 133 400 - Soro Elena, hai să-
- Page 135 and 136: PAGE 135 400 prin infern, dar era p
- Page 137 and 138: PAGE 137 400 31 upă ce războiul l
- Page 139 and 140: PAGE 139 400 vină de acolo de unde
- Page 141 and 142: PAGE 141 400 vedeau nişte vecini d
- Page 143 and 144: PAGE 143 400 plângă, a venit pe l
- Page 145 and 146: PAGE 145 400 33 lie Georgescu pleca
- Page 147 and 148: PAGE 147 400 acasă, pe el cine-l m
- Page 149 and 150: PAGE 149 400 taie capul. « De ce t
- Page 151 and 152: PAGE 151 400 împrejurul focului, o
- Page 153 and 154: PAGE 153 400 « Aşa e ,Ioane, aşa
- Page 155 and 156: PAGE 155 400 35 e 20 aprilie, pe se
- Page 157 and 158: PAGE 157 400 din ăştia care au ve
- Page 159 and 160: PAGE 159 400 « Care om bun ? »- r
- Page 161 and 162: PAGE 161 400 mâncarea în cameră-
- Page 163 and 164: PAGE 163 400 beau şi mâncau lini
- Page 165 and 166: PAGE 165 400 36 vusese dreptate Per
- Page 167 and 168: PAGE 167 400 de ceva să le dau să
- Page 169 and 170: PAGE 169 400 Nae. « Dă-l, mă, î
- Page 171 and 172: PAGE 171 400 acasă ? » « Am să
- Page 173: PAGE 173 400 ,,semnătură de minis
- Page 177 and 178: PAGE 177 400 rezultatul, strâmbă
- Page 179 and 180: PAGE 179 400 Aşa se face că se du
- Page 181 and 182: PAGE 181 400 aşa de mult de ei în
- Page 183 and 184: PAGE 183 400 38 on Bratu umbla prin
- Page 185 and 186: PAGE 185 400 A doua zi plecă la Pi
- Page 187 and 188: PAGE 187 400 un colţ să nu ne-aud
- Page 189 and 190: PAGE 189 400 ne mai trimit şi ele
- Page 191 and 192: PAGE 191 400 39 dina fu absorbită
- Page 193 and 194: PAGE 193 400 trebuia să fie pregă
- Page 195 and 196: PAGE 195 400 40 ospodăria lui Iovi
- Page 197 and 198: PAGE 197 400 când bietul copil voi
- Page 199 and 200: PAGE 199 400 el, ,,ce bă, Ioviţă
- Page 201 and 202: PAGE 201 400 -Doarme în fânar, ha
- Page 203 and 204: PAGE 203 400 frică să nu creadă
- Page 205 and 206: PAGE 205 400 -Bă, moşule,- sare p
- Page 207 and 208: PAGE 207 400 omul de servici, care
- Page 209 and 210: PAGE 209 400 -Hai noroc, tovarăşe
- Page 211 and 212: PAGE 211 400 când colegii lui plec
- Page 213 and 214: PAGE 213 400 această femeie pe car
- Page 215 and 216: PAGE 215 400 poliţie… » « Poat
- Page 217 and 218: PAGE 217 400 - Şi ce-i cu asta ? C
- Page 219 and 220: PAGE 219 400 întâmplă şi minune
- Page 221 and 222: PAGE 221 400 şi lui din ciordeală
- Page 223 and 224: PAGE 223 400 mai cu nimic, venea ş
PAGE 174 400<br />
ne învaţă că… « Fiţi-ar învăţătura ta a dracului, venise femeia peste el,<br />
auziţi , fraţilor, copiii morţi şi el o ţine una şi bună cu învăţătura lui marxistleninistă…<br />
ce-o mai fi şi aia… hai, mă, nenorocitule, să-i luăm de acolo,<br />
bea-te-ar moartea să te bea că nu mai poţi nici să mai mergi ! Ioană, dă-ne tu<br />
căruţa ta cu boii că n-avem cu ce-i lua şi ţi-om plăti…»<br />
La faţa locului sosise noul jandarm şi-i păzea să nu-i ridice nimeni până<br />
nu vine procurorul să constate moartea lor. Pe lângă jandarm se stânsese<br />
întregul sat, nimeni nu mai văzuse oameni trăzniţi, căzuseră amândoi unul<br />
lângă altul, parcă dormiau, băiatul avea mâna pe după ceafa fetei, probabil<br />
că o luase de gât şi rămăsese cu ea acolo. La sosirea celor doi cu căruţa,<br />
lumea tăcu şi-i făcură loc maică-si să vină la ei. Mihăilescu nu se putu da<br />
jos din căruţă, sta pe carâmb şi se uita la oameni şi-i întreba ce e cu ei<br />
acolo, ,,v-a chemat cineva, măăă, ce-ce v-aţi strâns aici-ci ca la ursssîîî ?…”<br />
Femeia se duse la ei închinându-se şi-i sărută şi începu să-i mângâie şi să-i<br />
jelească. Lumea toată îşi dădea ghionturi că e poruncă de la Dumnezeu să-l<br />
pedepsească pe beţivanul ăsta care lucrează cu deavolul, cu învăţătura lui<br />
marxist –leninistă, şi care desenează cai verzi pe pereţi; Perniu Sfântu, cu<br />
barba până la burtă, cu biblia lui soiasă citea un verset din apocalipsă, că aşa<br />
e la vremuri de apoi, vine foc din cer şi arde tot pământul şi toate<br />
vieţuitoarele, cuvântătoare şi necuvântătoare…<br />
Gigea cu Ionel, care seceraseră la Stancu Andreescu, fugiseră de ploaie<br />
la el acasă şi se puseseră cu gura pe el, că vede el ce păţesc cei ce se dau cu<br />
comuniştii? Că moartea copiilor lui acolo prin Rusia e tot poruncă de la<br />
Dumnezeu pentru ideile lui şi pentru purtările lui din tinereţe… Că-i spusese<br />
frati-său, Ion Andreescu, să n-o ia pe Păuna că sunt rudă şi pe deasupra se<br />
ţine cu toţi jandarmii de la post. Taică-său, Andrei, i-a tras şi o mamă de<br />
bătaie şi el atunci a fugit de acasă la Păuna, la Arghir Bogatu şi a luat-o, a<br />
făcut nuntă fără ştirea lor, nici nu i-a chemat şi pe ei la petrecere. Acum<br />
citeşte numai bazaconii, cine i-o fi dat lui « Istoria partidului bolşevic » şi «<br />
Manifestul partidului comunist » cu stafia aia care umblă prin toată Europa.<br />
« Cine e, nică Stancule, stafia aia care umblă prin toată Europa ? »- îl<br />
întreba Gigea, supărată. « Ai, fa, că ăsta a rămas zăpăcit de când au murit<br />
băieţii ăia ! Visează numai cai verzi pe pereţi, ce stafie să fie aia, auzi, tu,<br />
cică e şi îmbrăcată în negru şi umblă numai noaptea ! - intervenea Păuna<br />
care frământa nişte cocă să facă gogoşi- stau toată ziua prin şedinţe, ce<br />
dracului or fi vorbind ei acolo că nu se mai satură…Le toarnă Mihăilescu la<br />
gogoşi şi ei îl cred ! Şi uite-l acu, îi luă Dumnezeu mândreţea de băiat cu<br />
nevastă cu tot, să vedem acum ce-o să mai zică, se mai ia la ceartă cu popa<br />
că nu există Dumnezeu ? »<br />
174