PRIVEGHIUL-roman

PAGE 171 400
acasă ? » « Am să te iau, dar nu acum, poate găsim vreo soluţie să te mut
mai aproape la Scoala Normală la Piteşti, acolo eşti mai lângă noi şi-o să vin
mai des pe la tine, fii şi tu înţelegătoare că e spre binele tău ! »
Până la urmă fata se înduplecă şi se hotărâ să rămână singură în
Bucureşti. Ionel al lui Duran se duse la comandant de data asta hotărât să-şi
bage demisia, comandantul era plecat şi găsi adjunctul care nu mai stătu de
vorbă cu el şi-i semnă imediat demisia. « Domnule sergent, găsim zece în
locul dumitale, ce, a rămas ţara într-un singur poliţist, vin la noi cu duiumul
să se înroleze în poliţie, avem nevoie de oameni proaspeţi cu origine
sănătoasă, devotaţi noii orânduiri, voi, ăştia de pe timpul lui Antonescu
aveţi toţi bube-n cap, poftim cererea, ţi-am aprobat-o, du-te la magazie şi
predă arma şi efectele şi fă-ţi lichidarea ! »
A doua zi Ionel al lui Duran îşi făcu bagajele şi se duse la gară să ia
maşina lui Dinu să vină acasă. Nevastă-sa nu mai putea de bucurie când îl
văzu coborând din maşină, toţi se strânseseră pe el să-l întrebe de ce nu mai
stă în poliţie, nu cumva l-a dat afară ca pe ceilalţi, că au auzit ei că s-au
făcut iepurări masive şi-i trimit acasă la coarnele plugului să muncească, nu
să ardă gazul prin Bucureşti. Ionel al lui Duran le spuse că el şi-a dat
demisia şi a plecat de bună voie acasă. S-au strâns şi ei toţi la Carul cu Bere
şi s-au sfătuit ce să facă şi ce să dreagă şi-au hotărât să se tragă şi ei la
cuiburile lor că destul au stat prin străini departe de familii. Vor veni şi Leu,
şi frate-său, Ioviţă, şi Radu lui Niţu şi ceilalţi care-şi au gospodării la ţară,
de ce să le stea pământul nemuncit şi ei să ardă gazul prin Bucureşti. N-au
stat ei destul plecaţi prin străini, poate or veni alte timpuri mai bune şi-or
trăi şi ei mai bine la casele lor.
Când intră în curte, Ionel al lui Duran îşi dădu seama că nevastă-sa
avusese dreptate să-i ceară să vină acasă. Toate se părăginiseră, casa veche
de pe timpul lui Duran se crăpase, şiţa de pe ea se învechise şi ploua prin ea
în odaie, grajdul căzuse într-o rână şi sta să cadă, iar magazia trebuia mutată
urgent că se lăsase cu pătul cu tot peste gardul de la drum. Animalele erau
jigărite, slabe şi nemâncate, stătuseră mai mult în seama băiatului cel mare
care fugea la joacă şi adesea uita de ele. Odată cu venirea şcolii le lăsa şi el
în plata domnului şi pleca la şcoală, îi era ciudă că soru-sa s-a dus la
Bucureşti şi pe el o să-l lase slugă acasă. Gigea trebuia să stea cu cel mic
care se îmbolnăvise de epilepsie şi avea nevoie să fie supravegheat
permanent. Ionel al lui Duran se şi întrebă ce-o fi făcut el cu leafa aia care-o
luase din poliţie, nu se alesese cu nimic, o dăduse pe mâncare şi-o cheltuise
cu fata aia pe acolo. După toate astea mai venise şi seceta pe capul lor şi-i
sărăcise de tot, orice ban agoniseau trebuia să-l dea pe mâncare că nu puteau
să trăiască cu o strachină de făină pe care o luau de la moara lui Giongărău.
171