PRIVEGHIUL-roman

PAGE 17 400
Venise toamna acasă, după nişte amarnice ploi şi se urcase în balcon;
de acolo vedea totul ca prin ceaţă, în vale se zărea satul cu casele lui micuţe,
apa Bucovului ca un firişor de aţă, vârfurile copacilor bătute de vânt şi pe
deasupra lor un cârd de ciori care gărăiau întruna. Castelul părea să fie
pustiu, undeva pe un hol se auzea un zgomot uşor de mătură.
-Vaiii, boierule, cât m-aţi speriat !-sări Lina, auzindu-i paşii de cismă
pe coridor, dar când aţi venit de nu v-a simţit nimeni ?
-Acum am sosit, Lino, dar mami unde este ? Niciodată n-o găsesc
acasă!
-A plecat la Palat, a chemat-o Regina să-i povesteacă ce mai fac rudele
ei din Grecia.
-Păi ea nu ştia că vin acasă? Ce Dumnezeului, o dată pe an trec şi eu pe
acasă şi nici atunci n-o găsesc!
-Mi-a zis mie să am grijă de dumneavoastră până vine !- termină
femeia, puţin stingherită de atitudinea lui.
Privi la Lina cam pe furiş, şi-o amintea de mic, acum îmbătrânise, se
urâţise, dar tot harnică rămăsese.
-Ce mai e pe aici ?- o întrebă el.
-Ce să fie ? S-a început la cules…
În depărtare, pe colnicul din vale se vedeau carele pline cu porumb,
veneau agale spre conac. În curtea conacului era zarvă mare, se auzeau
râsete şi vorbe de femei care curăţau porumbul din foi. Câteva fetişcane
cântau un cântec :
Trimite-mi, bădiţă, carte, măi,măi,
Că prea-mi eşti,neică, departe…
Cântecul se apropia şi se depărta după cum bătea vântul. Lina se
întristă, nu mai primise nicio veste de la bărbat, era nerăbdătoare să mai afle
veşti de pe front:
-Dar cu frontul ce se mai aude, boierule ?
-Ce veşti să se audă ? Înt-un an şi ceva îi dăm gata pe ruşi !
-Să vă audă Dumnezeu, că al meu are anul de când nu mai ştiu nimic de
el ! Dar cu dumneavoastră cum rămâne ? Că era îngrijorată cocoana…
-Cum să rămâie ? Bine! M-am angajat ca ofiţer în garda regală! De fapt
mami a aranjat, doreşte să mă ţină departe de războiul ăsta…
,, Ai dracului de boieri-gândi Lina-Vergică al meu să lupte aiurea « cu
duşmanul de la Răsărit »- cum zice Mareşalul şi domnu’ Nicu nu vrea să
treacă Prutul să se lupte cu rusul…”
-Si prin sat ce mai e, Lino, ce fete mai sunt ?
17