PRIVEGHIUL-roman

PAGE 169 400
Nae. « Dă-l, mă, în aia mă-si că n-o fi el buricul pământului ! »- îi răspunse
Nae, supărat că venise ăsta să le strice mândreţea de distracţie. « Îţi arăt eu
buric, domnule Nae, dumitale, care insulţi ordinea publică ! »- îl ameninţă
Milea care se repezi cu patul puştii la el. Nae strigă tare : ,,aoleooo !”
Muzica tăcu şi câteva codane de fete începură să ţipe de frică. Ion al Oaţii
sări primul în ajutorul lui Nae, de fapt el avea pică mai de mult pe Milea, îi
povestise Stana că atunci când el fusese în război, Milea se luase de ea într-o
seară la furcărie. De atunci, Ion al Oaţii căuta un prilej să se ia de el. Luă
câţiva haidamaci mai mari, îl înconjurară pe plutonier, îi traseră arma de la
spinare şi-l bătură măr, lăsându-l jos într-o baltă de sânge. Fetele şi flăcăii
fugiră pe la casele lor, doamna Adina trimise după doctor, ridicară pe
plutonier şi-l trimiseră în aceeaşi noapte cu căruţa la spital la Udupu. Aşa se
încheie meseria lui de jandarm în sat ! După el veni Bălan, un proaspăt
refugiat din Basarabia, care se stabilise în sat cu familia şi care intrase în
graţiile noii puteri care se instala încetul cu încetul.
169