PRIVEGHIUL-roman

PAGE 168 400
ARO când îi făcu Rădescu cu ou şi cu oţet – hî, hî, hî,- trăgea el iar de naspe
ei, pe forţele democratice ; Trăistaru ăsta îşi pierduse răbdarea şi când
Rădescu terminase ce aia mă-si avusese el de spus , i-a luat pe toţi cu
,,huoooo !”, adică p-ăia din prezidiu şi după el a început toată sala să-i
huiduie. Doi gardieni, haţ !, au pus mâna pe el şi pe încă altul, i-a aruncat
într-o dubă şi duşi au fost ! La Făgăraş, domnule, acolo e o cetate pe care-au
transformat-o în puşcărie, de acolo nu mai vezi lumina zilei… Aici, într-o
dimineaţă îi scoate pe toţi la muncă pe malul Oltului şi- hî,hî, hî,- aşa din
senin se aud două focuri de armă, poc, poc, şi Trăistaru se clatină şi cade
jos, se dusese şi el ca omu’ mai încolo să-şi facă nevoile şi ăia din pază au
crezut că a fugit şi au tras în el şi l-au împuşcat la picior, de aia merge el aşa
şontâcâind cu piciorul ăla. Atunci l-au dus la spital şi s-a făcut bine, a rămas
cu piciorul şontâcâind… Mi-a promis că mă bagă şi pe mine ceva pe aici pe
la comună…»- termină Nae, dornic să se prindă în hora care începuse alături
şi în care Ion al Oaţii şi cu Stana se învârteau şi chiuiau de mama focului.
« Ce ai, Ioane ?- îl întreba Stana, văzându-l aşa vesel- ce te-a apucat ? » «
Nimic, Stano, în afară de bucuria că ne-am întâlnit iar ! » Şi o luă de mână
devale spre poiana fântânii şi merse cu ea până aproape de Grădinării, acolo
iarba era arsă, de fapt totul în jur mirosea a ars, nişte sălcii cu frunzele ofilite
puţeau a cocleală şi cerul, după coborârea soarelui de după deal, rămăsese
roşcat şi îmbâcsit de praful ridicat în urma horei care se terminase.
Ieşise şi luna care părea ştearsă şi supărată, ca faţa unei fecioare
plânse, se pitula pe după salcâmii din apropiere şi ieşea din când în când
luminând ca-n palmă poiana, după care iar dispărea, urmată de o cohortă de
stele care se stingeau şi se aprindeau ca la comandă. Femeile, în frunte cu
Lisăndriţa, se aşezaseră pe marginea şanţului în deal să vadă şi ele distracţia
tineretului şi-şi dau ghionturi mirându-se de dansurile noi care pătrunseserăn
sat ; bunăoară după hora aceea, lăutarii începuseră un cântec căruia toţi îi
ziceau conga şi care se juca pentru prima dată în sat. Jucătorii care
învăţaseră dansul de la Circăreasă se apucau unul pe altul de mijloc şi
formau o coadă lungă, aruncând în tactul muzicii când un picior, când altul,
într-o parte şi în alta cântând din gură : Dimineaţa conga/ la douăşpe conga/
seara la culcare/ cu maţele goale…şi apoi un refren făcut de ei : La dracu
cu bogătanii/ că le ia săracii banii/ banii şi averile/ fetele , muierile…
Milea, care venea legănându-se de afumat ce era de la Șoarece, chemă
imediat pe Adina şi pe Nae al lui Neagu şi le puse în vedere să termine
tămbălăul că dă în politică curată şi el n-are chef să păţească ceva … « Bă,
veni el aproape de tineret, unde este, bă, puşcăriaşul ăla de Nae, ce, vrea să
plece iar la Jilava ? » « Nea Nae, auzi ce zice dom’ plutonier, să terminăm
tămbălăul că dă în politică ! »- zise unul din flăcăi care se duse şi-l chemă pe
168