PRIVEGHIUL-roman

PAGE 166 400
localnicilor că la ei e jale, e mai rău ca pe aici, a murit lumea de foame.
Trenurile aveau nume sinistre, scriseseră mare pe ele FOAMEA sau
RAPIDUL FOAMEA. Cei mai mulţi se băgau slugi pe la localnici pentru
un codru de pâine sau de mămăligă, vindeau ce aveau şi ei, aur, inele,
macate, velinţe ceasuri pe câte o strachină de făină sau de mălai.
Bogătaşii satului puseseră lacăte mari la magazii, Giongărău şi cu Nae
Moraru închiseseră morile şi stocaseră făina şi mălaiul în magaziile lor,
prăvăliaşii puseseră şi ei obloanele la prăvăliile lor să vadă încotro o vor lua
timpurile, numai cârciumile mai erau deschise unde se adunau beţivii satului
şi puneau ţara la cale, că au auzit ei că s-a dat un ordin de sus ca morarii şi
cu cei bogaţi să puie la dispoziţia satului cerealele, că au devenit monopol
de stat. Şi aşa era că a doua zi Riţa lui Ghiţă a lui Nae, care între timp venise
primăriţă, în ciuda lui Ion al Oaţii care trăgea el nădejde la acest post, şi-l
dăduseră dracului pe Dinu afară, fără alegeri, fără nimic, convocându-i pe
toţi la primărie, adică pe toţi bogaţii, şi ţinându-i de vorbă cu una şi cu alta
până când o comisie făcută în secret le puseseră sigiliul pe magazii şi le
interziseseră să mai umble în ele. Şi această comisie dădea fiecărei familii
câte o strachină de făină pe săptămână de cap de om. Femeile făceau colarez
şi -l dădeau copiilor să-l mănânce, cam o dată pe zi, după care copiii plecau
în pădure după pur, un fel de usturoi sălbatic pe care-l mâncau sau se suiau
în salcâmi şi culegeau flori de salcâm şi le ronţăiau toată ziua.
Riţa, primăriţa, primi într-o zi telefon de la judeţeană că va sosi în sat la
ei un grup de copii din Moldova, muritori de foame, de care trebuie să se
îngrijească organele locale. Să le asigure cazare, masă şi educaţie cu
învăţătorii din sat. Prima care trebuia să-i ia în primire era Adina care le
propuse să-i cazeze la castel că acolo ar fi cele mai bune condiţii; pentru ea
această ocazie căzu foarte bine, ieşea din anonimat, avea o preocupare,
uitând de trecutul ei, şi în acelaşi timp era legată de copiii care-i erau foarte
dragi. Toată ziua sta numai printre ei şi în câteva săptămâni se legă ca o
mamă de ei aşa încât nu mai putu să trăiască fără ei, toţi erau numai băieţi
năzdrăvani care se ţineau toată ziua după ea şi-i ziceau mamă, mama Adina.
Angajase cu ajutorul primăriei două femei din sat ca bucătărese şi pe Lina
ca îngrijitoare. Copiilor le făcuse program, de joacă, de plimbări prin parc şi
de lecturi. Îşi aducea aminte de anii de practică la normală, căută caietele ei
din acel timp şi le citea poveşti cu Feţi- Frumoşi şi Ilene Cosânzene, îi
învăţa poezii, îi punea să citească şi să scrie; peste câtva timp dădu şi o
serbare la şcoală la care invită întregul sat, urmată de o serată la care
angajase nişte lăutari din Moldova, veniţi şi ei în căutare de mâncare.
« Lasă, doamnă, că le fac eu rost de hlebă- o încuraja Nae al lui Neagu, care
venise proaspăt din puşcărie, odată cu deţinuţii politici- găsesc eu o bucată
166