PRIVEGHIUL-roman

PAGE 165 400
36
vusese dreptate Perniu, sfântu, care sta toată ziua pe Linie cu
A
biblia lui soiasă în mână şi propovăduia apocalipsa, căzuse
peste sat şi peste ţară un pustiu de secetă de uscase totul în
calea ei; se crăpase pământul şi pomii, deşi era primăvară,
începuseră să se usuce şi lumea umbla înnebunită după câte-un ciurel de
mălai sau de făină pe la bogătaşii satului să potolească foamea copiilor. ,,Sa
răsturnat lumea, a ajuns să ne conducă Riţa lui Ghiţă a lui Nae şi cu Ionel
al lui Stancu Juncu care veniseră proaspăt din Bucureşti şi se aliaseră cu
alde Ion al Oaţii, Sandu lu’ Petre, un beţivan care sta toată ziua beat, cu
Pălăriatu, şi ăsta alt beţivan, care se înscrisese primul la comunişti, vopsise
cămaşa de legionar în roşu şi se bătea cu pumnii în piept că el face şi drege
şi aplică politica partidului la sat ”-vorbea lumea pe la colţuri. Speranţele
oamenilor de pe pământ se mutară în cer, pe islaz popa Gogu făcea aproape
zilnic feştanii şi lumea se ruga la Dumnezeu în genunchi să le dea o picătură
de ploaie, pe cer nu se zărea nici-o strelice de nor, soarele ardea, pârlea, văsa
pur şi simplu căldura în capul bieţilor oameni. Unii se bucurau, ziceau că
Dumnezeu i-a pedepsit pe ăştia care au primit pământ la împropietărire, ce
credeau ei că acum se pricopsesc, să vadă şi ei că tot Dumnezeu e unde e şi
numai el face dreptate. Cântau popii pe islaz, cântau în arşiţa amiezii şi
aruncau cu busuiocul apa sfinţită în cele patru zări, veniră şi paparudele,
nişte ţigăncuşe despuiate, legate pe mijloc cu nişte bozi care cântau şi jucau
pe la curţile oamenilor : paparudă, rudă,/ vino de ne udă,/paparudă, rudă,/
vino de ne udă,/ ca să-nceapă ploaie/ să curgă şiroaie/ cu găleata, leata,/
peste toată zloata/ unde dă cu maiu/ să crească mălaiu… Oamenii se
hotărâră s-o aducă şi pe Sfânta Filofteia de la Argeş să sfinţească
pământurile astea blestemate, unii răspândiseră zvonul că ar fi încercat s-o
aducă şi cei de la Miroşi şi cei de la Silişte sau Căldăraru dar Sfânta nu s-a
urnit din loc nici cu şaisprezece perechi de boi, femeile se întrebau ce
blestem a venit pe capul omenirii, mergeau pe la vrăjitoare sau pe la
ghicitoare să le spună când va veni ziua când se va îndura Dumnezeu să dea
o picătură de ploaie. Pământul se încinsese şi crăpase, pe unde odată erau
recolte mănoase acum erau enorme crăpături care căscau gurile şi
înspăimântau oamenii. Secaseră şi fântânile, zbierau bietele animale de sete
şi făceau coadă tocmai la eleşteul de la Văcării să bea nişte apă înnoroită
care mai rămăsese pe fundul lacului. În gara Miroşi soseau trenuri întregi cu
moldoveni, erau ciurciumel pe vagoane sau pe locomotivă cu câte un săcotei
de cereale în braţe sau pe tampoane, unii coborau să bea apă şi le spunea
165