PRIVEGHIUL-roman
PAGE 164 400 iartă-mă dacă te-am supărat cu discuţia mea, trebuia să ţi-o spun odată şiapoi s-o uităm definitiv. » « Era mai bine s-o uităm înainte de a o deschide, tu nu vezi, Adino, că eu nu-ţi pun ţie nici-o întrebare ?, te-am întrebat eu pe tine despre Nicu, despre trecutul tău, despre coşmarurile tale ?, nu, nu mă interesează, eu vreau să te am pură, aşa cum te ştiam eu… » « Tocmai asta este, că puritatea mea s-a alterat…Anii aceştia pe care tu vreai să-i decupăm din viaţa noastră, chiar dacă i-am arunca la coşul de gunoi, ar rămâne gustul lor amar în gură, pe buze şi în suflet… » Ilie aprinse o ţigară şi femeia intră în dormitor, noaptea se lăsase de-a binelea peste toată lunca Bucovului, era una din nopţile cum rar întâlneşti pe aceste meleaguri, un cer senin cu o lună nebună care arunca o vrajă peste toată pădurea şi nişte stele care străluceau pe boltă ca miile de lumânări întro enormă catedrală şi-o linişte spartă din când în când de foşnetul cald al vântului care venea în rafale şi-i mângâia faţa. Privi pe geam, Adina se dezbrăca cu graţiile unei naiade, întâi îşi aruncă de pe ea bluza, dezvelinduşi discret sânii, apoi şi-a dat drumul fustei, rămânând ca o fetiţă într-o minijupă în furoul ei, cu nişte picioare căprioare, zvelte ca spuma laptelui, s- a aplecat apoi să-şi ia cămaşa de noapte, cum fac nudurile lui Renoire, după care a stins lampa şi s-a băgat în culcuşul ei. Ilie a stins ţigara şi s-a strecurat tip-til sub aşternutul ei, cuprins de acel mister al dragostei împlinite… 164
PAGE 165 400 36 vusese dreptate Perniu, sfântu, care sta toată ziua pe Linie cu A biblia lui soiasă în mână şi propovăduia apocalipsa, căzuse peste sat şi peste ţară un pustiu de secetă de uscase totul în calea ei; se crăpase pământul şi pomii, deşi era primăvară, începuseră să se usuce şi lumea umbla înnebunită după câte-un ciurel de mălai sau de făină pe la bogătaşii satului să potolească foamea copiilor. ,,Sa răsturnat lumea, a ajuns să ne conducă Riţa lui Ghiţă a lui Nae şi cu Ionel al lui Stancu Juncu care veniseră proaspăt din Bucureşti şi se aliaseră cu alde Ion al Oaţii, Sandu lu’ Petre, un beţivan care sta toată ziua beat, cu Pălăriatu, şi ăsta alt beţivan, care se înscrisese primul la comunişti, vopsise cămaşa de legionar în roşu şi se bătea cu pumnii în piept că el face şi drege şi aplică politica partidului la sat ”-vorbea lumea pe la colţuri. Speranţele oamenilor de pe pământ se mutară în cer, pe islaz popa Gogu făcea aproape zilnic feştanii şi lumea se ruga la Dumnezeu în genunchi să le dea o picătură de ploaie, pe cer nu se zărea nici-o strelice de nor, soarele ardea, pârlea, văsa pur şi simplu căldura în capul bieţilor oameni. Unii se bucurau, ziceau că Dumnezeu i-a pedepsit pe ăştia care au primit pământ la împropietărire, ce credeau ei că acum se pricopsesc, să vadă şi ei că tot Dumnezeu e unde e şi numai el face dreptate. Cântau popii pe islaz, cântau în arşiţa amiezii şi aruncau cu busuiocul apa sfinţită în cele patru zări, veniră şi paparudele, nişte ţigăncuşe despuiate, legate pe mijloc cu nişte bozi care cântau şi jucau pe la curţile oamenilor : paparudă, rudă,/ vino de ne udă,/paparudă, rudă,/ vino de ne udă,/ ca să-nceapă ploaie/ să curgă şiroaie/ cu găleata, leata,/ peste toată zloata/ unde dă cu maiu/ să crească mălaiu… Oamenii se hotărâră s-o aducă şi pe Sfânta Filofteia de la Argeş să sfinţească pământurile astea blestemate, unii răspândiseră zvonul că ar fi încercat s-o aducă şi cei de la Miroşi şi cei de la Silişte sau Căldăraru dar Sfânta nu s-a urnit din loc nici cu şaisprezece perechi de boi, femeile se întrebau ce blestem a venit pe capul omenirii, mergeau pe la vrăjitoare sau pe la ghicitoare să le spună când va veni ziua când se va îndura Dumnezeu să dea o picătură de ploaie. Pământul se încinsese şi crăpase, pe unde odată erau recolte mănoase acum erau enorme crăpături care căscau gurile şi înspăimântau oamenii. Secaseră şi fântânile, zbierau bietele animale de sete şi făceau coadă tocmai la eleşteul de la Văcării să bea nişte apă înnoroită care mai rămăsese pe fundul lacului. În gara Miroşi soseau trenuri întregi cu moldoveni, erau ciurciumel pe vagoane sau pe locomotivă cu câte un săcotei de cereale în braţe sau pe tampoane, unii coborau să bea apă şi le spunea 165
- Page 113 and 114: PAGE 113 400 Cam la două săptăm
- Page 115 and 116: PAGE 115 400 25 ă, Ionele, scoal
- Page 117 and 118: PAGE 117 400 ia-o pe lângă gardur
- Page 119 and 120: PAGE 119 400 26 n buncărul Spitalu
- Page 121 and 122: PAGE 121 400 În două săptămâni
- Page 123 and 124: PAGE 123 400 rămăsese din el dec
- Page 125 and 126: PAGE 125 400 întrebarea lui Ilie.
- Page 127 and 128: PAGE 127 400 unii îi încorporase
- Page 129 and 130: PAGE 129 400 cunoscuse la sindrofii
- Page 131 and 132: PAGE 131 400 30 omnule locotenent,
- Page 133 and 134: PAGE 133 400 - Soro Elena, hai să-
- Page 135 and 136: PAGE 135 400 prin infern, dar era p
- Page 137 and 138: PAGE 137 400 31 upă ce războiul l
- Page 139 and 140: PAGE 139 400 vină de acolo de unde
- Page 141 and 142: PAGE 141 400 vedeau nişte vecini d
- Page 143 and 144: PAGE 143 400 plângă, a venit pe l
- Page 145 and 146: PAGE 145 400 33 lie Georgescu pleca
- Page 147 and 148: PAGE 147 400 acasă, pe el cine-l m
- Page 149 and 150: PAGE 149 400 taie capul. « De ce t
- Page 151 and 152: PAGE 151 400 împrejurul focului, o
- Page 153 and 154: PAGE 153 400 « Aşa e ,Ioane, aşa
- Page 155 and 156: PAGE 155 400 35 e 20 aprilie, pe se
- Page 157 and 158: PAGE 157 400 din ăştia care au ve
- Page 159 and 160: PAGE 159 400 « Care om bun ? »- r
- Page 161 and 162: PAGE 161 400 mâncarea în cameră-
- Page 163: PAGE 163 400 beau şi mâncau lini
- Page 167 and 168: PAGE 167 400 de ceva să le dau să
- Page 169 and 170: PAGE 169 400 Nae. « Dă-l, mă, î
- Page 171 and 172: PAGE 171 400 acasă ? » « Am să
- Page 173 and 174: PAGE 173 400 ,,semnătură de minis
- Page 175 and 176: PAGE 175 400 A doua zi pe la două
- Page 177 and 178: PAGE 177 400 rezultatul, strâmbă
- Page 179 and 180: PAGE 179 400 Aşa se face că se du
- Page 181 and 182: PAGE 181 400 aşa de mult de ei în
- Page 183 and 184: PAGE 183 400 38 on Bratu umbla prin
- Page 185 and 186: PAGE 185 400 A doua zi plecă la Pi
- Page 187 and 188: PAGE 187 400 un colţ să nu ne-aud
- Page 189 and 190: PAGE 189 400 ne mai trimit şi ele
- Page 191 and 192: PAGE 191 400 39 dina fu absorbită
- Page 193 and 194: PAGE 193 400 trebuia să fie pregă
- Page 195 and 196: PAGE 195 400 40 ospodăria lui Iovi
- Page 197 and 198: PAGE 197 400 când bietul copil voi
- Page 199 and 200: PAGE 199 400 el, ,,ce bă, Ioviţă
- Page 201 and 202: PAGE 201 400 -Doarme în fânar, ha
- Page 203 and 204: PAGE 203 400 frică să nu creadă
- Page 205 and 206: PAGE 205 400 -Bă, moşule,- sare p
- Page 207 and 208: PAGE 207 400 omul de servici, care
- Page 209 and 210: PAGE 209 400 -Hai noroc, tovarăşe
- Page 211 and 212: PAGE 211 400 când colegii lui plec
- Page 213 and 214: PAGE 213 400 această femeie pe car
PAGE 164 400<br />
iartă-mă dacă te-am supărat cu discuţia mea, trebuia să ţi-o spun odată şiapoi<br />
s-o uităm definitiv. » « Era mai bine s-o uităm înainte de a o deschide,<br />
tu nu vezi, Adino, că eu nu-ţi pun ţie nici-o întrebare ?, te-am întrebat eu pe<br />
tine despre Nicu, despre trecutul tău, despre coşmarurile tale ?, nu, nu mă<br />
interesează, eu vreau să te am pură, aşa cum te ştiam eu… » « Tocmai asta<br />
este, că puritatea mea s-a alterat…Anii aceştia pe care tu vreai să-i decupăm<br />
din viaţa noastră, chiar dacă i-am arunca la coşul de gunoi, ar rămâne gustul<br />
lor amar în gură, pe buze şi în suflet… »<br />
Ilie aprinse o ţigară şi femeia intră în dormitor, noaptea se lăsase de-a<br />
binelea peste toată lunca Bucovului, era una din nopţile cum rar întâlneşti pe<br />
aceste meleaguri, un cer senin cu o lună nebună care arunca o vrajă peste<br />
toată pădurea şi nişte stele care străluceau pe boltă ca miile de lumânări întro<br />
enormă catedrală şi-o linişte spartă din când în când de foşnetul cald al<br />
vântului care venea în rafale şi-i mângâia faţa. Privi pe geam, Adina se<br />
dezbrăca cu graţiile unei naiade, întâi îşi aruncă de pe ea bluza, dezvelinduşi<br />
discret sânii, apoi şi-a dat drumul fustei, rămânând ca o fetiţă într-o<br />
minijupă în furoul ei, cu nişte picioare căprioare, zvelte ca spuma laptelui, s-<br />
a aplecat apoi să-şi ia cămaşa de noapte, cum fac nudurile lui Renoire, după<br />
care a stins lampa şi s-a băgat în culcuşul ei. Ilie a stins ţigara şi s-a strecurat<br />
tip-til sub aşternutul ei, cuprins de acel mister al dragostei împlinite…<br />
164