PRIVEGHIUL-roman

PAGE 163 400
beau şi mâncau liniştiţi în timp ce noaptea îşi ţesea pânza peste toată
pădurea, peste vârfurile copacilor răsărea luna, o lună frumoasă ca o faţă de
fecioară, una câte una răsăreau şi stelele, o puzderie de stele, dându-se huţa
în vârfuri de brad într-o uşoară adiere a vântului, sculat din luncă şi furişat
cu răcoarea lui printre crengile brazilor. « S-a înseninat iar, credeam că
plouă de rupe pământul, nu mai vrea Dumnezeu să mai plouă,-începu Adina,
gudurându-se pe lângă Ilie- şi ştii la ce mă gândeam eu azi, îmi caut vina,
vina mea faţă de tine, puteam să fim de la început împreună şi era mai
frumos, mai altfel, n-aveam acele răni care ne vor urmări toată viaţa… »
« Şi care zici tu ,Adino, că e vina ta ? » « Acum că mi s-a dezlegat
limba, trebuie să ţi-o spun, in vino veritas,- zise Adina dând un pahar de vin
peste cap- vina mea este că am fost o proastă, trebuia să rămân acolo cu tine,
nu trebuia să mai vin acasă, te supărai o zi, două, până-ţi trecea…” ,,Eu nu
cred, Adino, că cineva are vreo vină, vina a fost în afară de voinţa noastră,
dacă forţam lucrurile, poate că acum nu mai eram împreună, Dumnezeu
aranjază totul după voinţa lui…” ,,Poate că nu se întâmplau presupunerile
astea ale tale, poate că evenimentele decurgeau altfel, spre binele nostru şi
spre fericirea noastră.” « Eu găsesc vina ta în altă parte, trebuia să refuzi
căsătoria cu Câmpineanu ! » « Dacă toţi se puseseră cu gura pe mine…Şi
dacă la un bărbat vine o femeie şi el îi spune, ,,du-te, fetiţo, acasă că
amânăm dragostea pentru altădată !”, femeia aceea este o rătăcită, aşa eram
eu atunci, o rătăcită…ce trebuia să mai fac ? , eu atunci mi-am făcut fel de
fel de gânduri şi primul dintre ele a fost că nu mă mai iubeşti, celelalte au
decurs din ăsta, de unde era să ştiu eu cât calcul ai pus tu în această iubire şi
câtă pasiune şi, adu-ţi aminte, că am plecat acasă dezamăgită, rătăcită, şi
mi-am zis, ori una, ori alta, cum pe acea una o scăpasem , trebuia s-o aleg pe
cealaltă, de ce să nu mă lăfăi eu în averea Câmpinenilor şi de ce să nu văd
eu lumea cu Veneţia şi cu Parisul şi cu toţi fluturii mei din cap… Şi m-am
hotărât să mă mărit cu el, aşa deodată, mama chiar a rămas surprinsă de
hotărârea mea, ,,vezi, mamă,-zice ea orbită- vezi că ţi-a venit mintea la
cap!” Şi atunci, tu, care zici că erai mai calculat, de ce ai luat-o imediat pe
Dorina?, hai, răspunde !, de ce n-ai aşteptat să vezi ce fac eu, stau sau nu
stau cu el şi după aceea să te fi căsătorit şi tu, cel puţin n-o mai aveai pe ea
pe conştiinţă şi în al doilea rând relaţiile noastre nu mai erau atât de sinuoase
cu atâtea ocolişuri şi reveniri ! »
Ilie Georgescu sta şi asculta, discuţia asta îi tulburase apele lui
sufleteşti care în ultimul timp se limpeziseră, răscolirea acelui trecut de care
nimeni nu-i mai adusese aminte până acum îl irită, reducându-l la tăcere, la
o tăcere care roade şi scormoneşte prin toate cotloanele sufletului… « De ce
taci ca un mut, hai, vorbeşte,- veni Adina pe genunchii lui, mângâindu-l,-
163