PRIVEGHIUL-roman

PAGE 162 400
Bobatea, după care urmau celelalte loturi. Oamenii se urcară în căruţe şi
plecară la câmp, unii veniseră cu copiii şi cu nevestele şi, pe măsură ce
primeau pământul, băteau ţăruşii şi se apucau de arat. Era parcă un nou
început pentru ei, îi cuprinsese o mare bucurie când se văzuseră ei stăpâni pe
bucata lor de pământ. Dar o mare parte din sat rămăsese supărată, cum să le
dea pământ numai ălura care luptaseră în Vest, cei ce duseseră greul
războiului în Rusia nu primeau nimic, ba mai mult unul de la judeţeană le
spusese să-şi ţină gura să n-o păţească precum Mareşalul. Şi ca să arate că
nu e nici-o glumă, noaptea maşina neagră ridică pe Marin al lui Miu care se
revoltase şi strigase în gura mare că Mareşalul fusese un mare patriot, voise
să ne ia Basarabia înapoi la Patria Mamă, de ce s-o păţească şi ei ca domnul
Mareşal
Stancu Andreescu se revoltase şi el că a avut doi fii şi i-au murit
amândoi în Rusia, ce vină a avut el sau copiii lui că au fost luaţi şi duşi cu
forţa să lupte pe-acolo ? A avut noroc că se înscrisese în Frontul Plugarilor
şi i-au dat drumul, altfel o lua pe urma lui Marin al lui Miu. Din această
pricină satul se scindase în două, unii erau bucuroşi de noul regim, dar alţii
mocneau în ei că nu puteau nici să mai vorbească, necum să li se facă
dreptate. Se stângeau seara pe şanţ la Ioviţă la poartă şi discutau până
noaptea târziu că lucrurile nu vor rămâne aşa, vor veni ei anglo-americanii şi
vor face dreptate, nu ne lasă ei în ghearele comunismului… ,,Comunismul e
satana, domnule,- le spunea Perniu Sfântu- un moş care îmbrăţişase religia
baptistă, e moartea omenirii, o să vedeţi voi că vor veni molime şi blesteme
pe capul acestui popor şi n-are să ne mai scape nimeni !…” Avea o barbă
până la brâu şi nişte haine soioase, semăna cu sfinţii pictaţi pe pereţii
bisericii şi, când vorbea, toată lumea era ochi şi urechi, zicea că este
ucenicul lui Petrache de la Maglavid şi e trimis să anunţe Apocalipsa. Multă
lume îl credea, oamenii şi femeile se duceau acasă şi se închinau şi făceau
rugăciuni să ne scape Dumnezeu de aşa ceva. Noaptea, unii dintre ei
mergeau acasă la Pană, un învăţător care venise din război cu un aparat de
radio, şi ascultau postul de radio Europa Liberă , doar- doar s-or îndura să
ne scape şi pe noi din ghearele comunismului. Se zvonea că unii au fugit în
munţi şi organizează revolta împotriva noului regim, chiar domnul Nicu
Câmpineanu e conducătorul lor, se fac echipe din ofiţeri care n-au vrut să
lupte în Vest, ţărani înstăriţi, moşieri care nu sunt de acord cu reforma şi
legionari fugiţi de frica comuniştilor şi organizează rezistenţa, sunt plini
munţii de revoltaţi, unii din ei umblă din sat în sat noaptea să mai recruteze
alţi adepţi şi să facă rost de arme şi de merinde.
Seara Ilie Georgescu se ducea la castel şi o găsea pe Adina trebăluind la
bucătărie, erau clipele lor cele mai fericite, ieşau în balcon şi puneau masa,
162