PRIVEGHIUL-roman

PAGE 161 400
mâncarea în cameră- dacă veneai mai înainte nu mă lăsai să mă războiesc
singură cu Ion al Oaţii şi cu ciobanii ăia de prefect şi de pretor care habar n-
au de literatură, ce le strica lor Homer, sau Dante, sau Shakespeare, sau
Dostoievski şi măcar şi Eminescu, poftim ! » « Tu nu înţelegi multe,
Adino !, o lămuri Ilie, trebuie să ai în tine mai multă înţelepciune, uite eu,
înainte de-a pleca în război, eram un rătăcit, acolo m-am trezit eu, în focul
luptelor, viaţa e darul cel mai de preţ pe care ţi-l dă Dumnezeu, ce vină
avem noi, nişte biete fiinţe umane că ne-am născut în aceste timpuri, trebuie
să le trăim, trebuie să trecem peste ele, ăştia care au venit din război au
creierul spălat de politrucii ruşi cu noua molimă- comunismul- vor să-l
importe şi la noi ca în Rusia, ăia când au făcut revoluţia şi când a venit
Lenin la putere şi-au omorât ţarul cu întreaga familie, şi la noi vor fi multe
răsturnări dureroase în numele comunismului… Dă-le încolo de cărţi că se
vor reedita ele…Revoluţiile se înfăptuiesc cu analfabeţi ca Ion al Oaţii… »
« Şi noi ce vină avem, ce vină am eu acum când am rămas să dau socoteală
de averea Câmpinenilor ? Hai la masă şi să uităm de cărţi… » « Eu cred că
pentru noi cel mai frumos sentiment a rămas dragostea, Adino, în numele ei
trebuie să uităm totul…eu chiar am uitat…mi-aduc aminte de clipele
petrecute pe front cu Gafencu… » « Aoleeoo, trebuie să-i scriu Elenei să
văd ce-a făcut cu ăla micu zicea că e bolnav rău! »- îşi aminti Adina de
nevasta lui Gafencu. « …stătea nopţi întregi cu mine şi ne povesteam unul
altuia necazurile- continua Ilie- când era vorba de Elena se înviora ca un
copil, sărea, se bucura, şi ştii ce-mi spune odată, după ce-i povestisem eu
despre noi, dom’ lent- zice- păi dumneavoastră aveţi pentru ce trăi, femeia
asta nu trebuie să iasă din inima dumneavoastră că mi-a spus mie Ionel al lui
Stancu Juncu că e frumoasă şi are ceva interior care se lipeşte de tine.. »
« Hai, hai, lasă laudele şi treci la masă că se răceşte mâncarea… »- insistă
Adina, măgulită de vorbele cu care o caracterizase Ionel al lui Stancu Juncu
în faţa lui Gafencu.
A doua zi Ilie Georgescu fu chemat la judeţeană pentru a fi instruit în
legătură cu aplicarea reformei agrare. Aici găsi un coleg al lui din război
care-i spuse că el i-a făcut acest pustiu de bine şi l-a numit preşedinte, că
aici se trag sfori multe, cei vechi sunt daţi afară pe capete şi bagă numai
analfabeţi care nu ştiu nici să se semneze bine. La şedinţă le spuse cui
trebuie să dea pământ, să facă tabelele, să meargă în câmp cu ţăranii la tarla
şi, ca să nu existe nemulţumiri, să tragă la sorţi fiecare tarlaua lui de pământ.
Venind în sat, Ilie Georgescu fu aşteptat la primărie de aproape toţi oamenii
curioşi să vadă ce a rezolvat. Ilie chemă comisia într-o sală şi citi
instrucţiunile după care trebuia să împartă pământul, trimise apoi pe Ion al
Oaţii afară să le spună oamenilor să meargă pe tarla, începeau întâi cu
161