PRIVEGHIUL-roman

PAGE 153 400
« Aşa e ,Ioane, aşa e ! »- strigară vreo câţiva săteni, îndârjiţi de nedreptatea
care se făcea şi lumea începu să murmure şi să vocifereze. “Nu vezi, încheie
foarte supărat Chiţoiu, că vă duce de nas primarul ăsta ţărănistu ! A pus pe
cine dracu a vrut el acolo pe listele alea ! »
Pretorul şi cu prefectul discutară ceva, îşi dădură seama că dosarul cu
pricina nu corespundea cu cel trimis la plasă şi-l întrebară pe Ion al Oaţii
dacă el participase la întocmirea listelor. « Nu, tovarăşe pretor, nu m-a băgat
nimeni în seamă la facerea listelor ! » « Păi atunci de ce te-a trimis, mă,
partidul aici ? » « Să-i ia puterea lui dom’ Dinu, hâ-hâ-hâ »- se hlizea
Lisăndriţa, printre gingiile ei foanfe care sta greceşte pe scări, ceva mai jos
de prezidiu şi asculta şi ea cu răsufletul la gură discuţia dintre Chiţoiu şi Ion
al Oaţii. Zisese ,,hî-hî-hî” într-o linişte perfectă când toţi aşteptau răspunsul
lui Ion al Oaţii şi tocmai i-l dăduse Lisăndriţa, căzând aşa de bine peste toată
adunarea încât se puseră toţi pe râs şi începură să-i huiduie şi să-i ia la ,,ai
sictir , măgarilor !…” « Tovarăşe Ion, se-auzi glasul prefectului peste toată
adunarea, Chiţoiu ăsta este înscris în frontul plugarilor ? » « Este tovarăşe
prefect ! » « Atunci să-l băgaţi şi pe el în comisie, dumneata o să treci
membru, am primit un telefon de la judeţeană că preşedinte o să vină
tovarăşul învăţător Ilie Georgescu ! Amânăm totul pentru mâine!” ,,De
acord, tovarăşe- sări Ion al Oaţii, intrigat de noua întorsătură pe care o luau
lucrurile- dar tovarăşu’ Georgescu are bube-n cap!”
Adunarea se termină cum începuse, lumea plecă acasă înjurând şi
vociferând. Cum să facă Ion al Oaţii dreptate? El care era un amărât, un
beţiv ordinar şi-un curvar…Dacă a ajuns să ne conducă ăsta, înseamnă că s-
au răsturnat timpurile cu susul în jos…
Ion al Oaţii aruncă dosarul pe masă şi plecă supărat acasă. Începuse şi
ploaia şi mantaua lui îi prinse bine, ridică gulerul, se încheie la nasturi şi o
luă binişor pe lângă gard, bolborosind că el care făcuse războiul în ambele
sensuri şi care se înscrisese printre primii în partid, acum era dat la o parte
din fruntea bucatelor…Asta mirosea a lucrătură şi ştia el cine i-o făcuse…
Ploaia îl prinse bine prin dreptul cârciumii lui Şoarece, veneau nişte
stropi reci, semn că pe undeva bătuse piatra, şi-l izbeau în faţă ca nişte
sfârcuri de bici. Se gândi că ar fi mai bine dacă ar intra să ia o ţuică pe la
Ioana. Cârciumăreasa, dată dracului, încercă să-l tragă de limbă, că ,,nea
Ioane, tocmai dumneata care ai sărit să iai puterea din mâna domnului
Dinu, să te dea la o parte…” ,,Ioană, unul e Ion al Oaţii, au să vază ei cine
sunt; eu am studiat istoria partidului bolşevic şi ştiu cum se construieşte
noua orânduire…Ştiu că şi tu eşti neam de chiaburoi şi-ţi atrag atenţia c-o
să fie rău de voi, o să fie vaide mama voastră!” ,,Lasă, nea Ioane, că
Dumnezeu e mare şi are el grijă de toată lumea…Nu ne mai duce dumneata
153