PRIVEGHIUL-roman

PAGE 151 400
împrejurul focului, oamenii răscoleau cu ciomegele cărţile care mocneau în
aşteptarea acelei comisii şi înjurau fumul ăla nesuferit care le scotea ochii.
« Deci cum rămâne ? »- o mai întrebase pretorul pe Adina pentru
ultima dată. « Cum să rămâie, cum aveţi instrucţiuni, eu nu mă opun, din
contră vă pot da o mână de ajutor, în lipsa lor, pot să şi semnez ! » « Are
vederi democratice, tovarăşe prefect, este de acord cu noi- vei face parte şi
dumneata din comisie ! », se adresă el Adinei, după care coborâră toţi patru
în curtea castelului.
În curtea castelului spiritele se încinseseră şi mai rău. Veniseră fel de
fel de oameni, nişte femei care ziceau că sunt văduve de război se
înghesuiau mai în faţă, unele luaseră şi droaia de copii după ele să-i vadă ăia
de la judeţeană să li se facă milă de ele ; veniseră şi infirmi care făceau
gălăgie că ei şi-au pierdut mâinile şi picioarele pe la dracu cu cărţi şi că
trebuie să le dea întâi lor, unii îşi puseseră proaspetele decoraţii pe piept şi
se înghesuiau peste văduve să fie văzuţi mai de aproape că ei fuseseră
adevăraţii eroi, fără ei, ă-hă, nu i-ar mai fi urnit ei pe nemţi din ţară şi nu l-ar
fi mai dat ei jos pe Antonescu, unii care habar nu avuseseră de război făceau
şi ei gălăgie că de ce să le dea numai ălura combatanţii, ce ei, dacă stătuseră
acasă, nu păţiseră şi ei ce păţiseră ăştia de pe front ?, de ce să-i scoată pe ei
din oală ?, să se facă dreptate că altfel ia ţara foc !.
Primarul Dinu sosi mai pe urmă, el ştia că va fi doar un fel de decor să
zică lumea că-l bagă şi pe el în seamă. Îl trimise pe Pandele la primărie să ia
o masă şi s-o aducă acolo la comisie şi el flutura dosarul cu împropietăriţii
pe sus ca să arate la lume că tot la el e puterea, ,,ce bă, ce,- se lăuda el, eu
sunt primar aici, vă am pe toţi la buzunarul cel mic, am pământ, dau cui
vreau eu, Ion ăsta al Oaţii şi cu pretorul şi cu prefectul e vax, nu cunoaşte ei
situaţia…” Când îl văzură, oamenii începură să-şi dea ghionturi că
şmecherul ăsta de primar îi învârte pe toţi pe degete şi dă pământ cui vrea el,
ălura pe care nu-i are el la suflet le va da cine ştie ce prosii părăsite prin
Stâmba sau Bobatea… « Ce-aţi făcut ,Ioane, cu atâta fum aici ? »- îl întrebă
primarul pe Ion al Oaţii. “Pârlim porcul, domnule Dinu!”- răspunse Ion al
Oaţii în zeflemea. ,,Înainte de Crăciun, mă?”- glumi Dinu. « A venit Ignatul,
urmează, el şi Crăciunul… »- zise Ion al Oaţii, cu subânţeles.
La masă se aşezară întâi prefectul, apoi Ion al Oaţii, Adina
Câmpineanu, pretorul şi Pălăriatul din partea partidului. Toată lumea îşi
oprise răsuflarea în aşteptarea începerii şedinţei, pretorul vorbi ceva cu
Adina şi ea dădu afirmativ din cap, le spuse că nu opreşte nici cele cinci zeci
de hectare şi că donează şi castelul să se facă un spital ceva din el, oricum ea
nu mai poate locui acolo după cele întâmplate. Ion al Oaţii îi şopti pretorului
că nu e ea adevăratul proprietar, ăia s-au dus dracului la anglo-americanii lor
151