PRIVEGHIUL-roman
PAGE 14 400 avion şi s-a lăsat jos de tot, a aterizat lângă ei şi din el a coborât un general. Imediat a pus o pâlnie la gură şi a început să strige : ,,Fraţi români, îi tremurau mâinile şi picioarele, fraţi români! suntem încercuiţi, în-cer-cu-iţi ,-repeta el rar, să audă tot ostaşul, trebuie să scăpăm cât mai repede din acest iad, am băgat o unitate blindată să spargă frontul ca să putem să ieşim din încercuire, să salvăm ce se mai poate salva!…” Toţi rămăseseră cu gurile căscate. ,,Adică ce să facem?-se întrbau ei-cum să ne salvăm?” Generalul s- a urcat în avion şi a decolat, s-a învârtit o dată pe deasupra lor, a tăiat apele Donului, şi a luat-o aiura…,,Şi pe noi cui ne laşi, măăăă!-a strigat un ostaş înfuriat. Dumnezeii lor de gradaţi!”- mai avu el timp să zică. ,,După plecarea avionului, Gheorghe a luat bobinele la spinare, povestea Ionel al lui Duran, m-am uitat după el cum se depărtează de mine ,după care a venit un tunet şi apoi un fulger şi s-a aprins cerul, am văzut cum s-au amestecat cai şi căruţe şi oameni, cum săreau în sus şi cădeau bucăţi din ele, carne de om, mâini şi picioare sfârtecate, un fel de apocalipsă. Eu am ţinut ochii pe Gheorghe să văd încotro o ia.” ,,Şi încotro a luat-o?”- întrebă Păuna cu sufletul la gură. ,,Aiurea, ce l-am mai văzut ?”-minţi el ca să n-o supere pe femeie. Realitatea fusese alta, îl văzuse cum îl ridicase în sus suflul unui proiectil şi căzuse jos numai bucăţi de carne şi a împroșcat cerul cu sânge, apoi n-a mai stat să se uite, a luat-o la fugă spre albia Donului… ,,Curgea Donul, curgea…-povestea Ionel al lui Duran, cu sufletul la gură- Dunăre, nu alta…Ca un şarpe se vedea de pe coama dealului… Cum înghiţea în apele lui oamenii, caii, căruţele, maşinile, tunurile… Se înroşise totul, părea un râu din lumile apocalipsei…Râu de sânge…Şi catuşele lătrau ca nişte căţele turbate : paca, paca, paca ! Frati-mio, şi dragă lume, ce-am văzut eu acolo să nu mai vadă neam de neamul meu… ” ,, Ce ? ce ? ce ? ” - veneau întrebările femeilor care rămăseseră cu gurile căscate. ,,Cum ce ?”- sare el intrigat, adică nu erau ele în stare să priceapă ce e ăla un dezastru ? ,,Cum ce ?-se întrba şi el teatral, cai şi oameni sfârtecaţi, jale şi zbierete de cai şi o învălmăşală pe care nu puteţi să v-o închipuiţi! Şi eu rătăcit şi zăpăcit, am luat-o la fugă după un cal cu hamurile târâş- când are omul noroc, are, şi când vrea Dumnezeu, pupa-l-aş- o iau la fugă după el şi mă agăţ de hamuri şi el mă trage în apă, intru până la burtă, simt apa rece că mă trezeşte parcă dintr-un vis; mă uitam şi-n urmă, mă gândeam ce să mai fac, cătuşele răpăiau-răpăiau şi eu de coama calului înotam prin apa îngheţată, bietul cal se târa cu mine prin valuri, nechezând turbat…Îi vedeam doar coama şi botul printre valuri şi câteodată urechile ciulite…Un camarad care rămăsese lângă mine pe mal tot mai striga, sărmanul: ,,Ioneleee!!!,ia-mă şi pe mine că nu ştiu să înot!” Era călăraş cu schimbul, făcusem armata cu el la 14
PAGE 15 400 Slatina…Ce să-l mai iau ! Că eu plângeam de fericire că am scăpat de-acolo din încăierarea aia şi mă gândeam la copiii ăştia şi la nevastă… Şi ,fraţilor, nu mai ştiu când am ajuns pe malul celălalt, m-am trezit mai mult îngheţat într-o pădure de mesteceni la marginea unui colhoz, nu mai simţeam nimic, hainele mi se făcuseră scoarţă pe mine şi bocancii îmi îngheţaseră şi curgea apă din ei… Cât să fi fugit aşa, nu mai ştiu … Auzeam ca prin vis hărmălaia aceea depărtându-se şi eu parcă intram, mă scufundam din ce în ce mai mult într-o groapă…Şi-am căzul la marginea satului în nişte paie, aveam temperatură mare şi începusem să nu mai ştiu de mine…Şi am avut noroc, a avut Dumnezeu grijă de mine, m-am trezit într-o casă de oameni cu una Mariusea care-mi mângâia fruntea şi repeta mereu :,, Ia, ia, ia-zicea ea cu un glas dulce- voda, voda, bolnoi, bolnoi…” M-a ţinut biata femeie două zile în casă şi a avut grijă de mine ca de copilul ei. A treia zi m-a scos noaptea prin nişte grădini, mi-a arătat direcţia încotro s-o iau, na levo , !- zicea ea- spre Transnistria ! Că omul care e om, tot om rămâne în orice împrejurare…Şi i- am sărutat şi eu mâna si-am luat-o încotro mi-a arătat ea… Si am mers săptămâni întregi până am dat de apa Nistrului, acolo erau călăuze de-ale noastre care ne îndreptau pe la unitaţi, spre Tighina. Aici am mai auzit si eu vorbă românească, după doi ani, şi-am început să plâng de bucurie şi să sărut ca un nebun pământul bătrânei noastre Basarabii… În gară la Tighina ne primea un taraf de lăutari care cântau un cântec de-al nostru : De când nu te-am mai văzut ,mândro, S-a făcut casa mormânt, mândro, Tu cu plânsul, eu cu dorul ,mândro, Ai udat, mândro, ogorul…” 15
- Page 1 and 2: ION IONESCU-BUCOVU ROMAN 2012
- Page 3 and 4: PAGE 3 400 O epocă într-o carte d
- Page 5 and 6: PAGE 5 400 PARTEA INTÂI : APOCALIP
- Page 7 and 8: PAGE 7 400 1 ând venise acasă din
- Page 9 and 10: PAGE 9 400 2 omuna Râca se află c
- Page 11 and 12: PAGE 11 400 fără milă de mamă.
- Page 13: PAGE 13 400 3 upă venirea lui Ione
- Page 17 and 18: PAGE 17 400 Venise toamna acasă, d
- Page 19 and 20: PAGE 19 400 peisaj bucolic cu o pri
- Page 21 and 22: PAGE 21 400 camera ei să se dezbra
- Page 23 and 24: PAGE 23 400 5 ăi, fraţilor,-conti
- Page 25 and 26: PAGE 25 400 ăsta nenorocit care ne
- Page 27 and 28: PAGE 27 400 -E fata părintelui Ghe
- Page 29 and 30: PAGE 29 400 7 ând venise Gigea cu
- Page 31 and 32: PAGE 31 400 care-i veneau până la
- Page 33 and 34: PAGE 33 400 într-o parte ca o brez
- Page 35 and 36: PAGE 35 400 8 upă ce veni de la bi
- Page 37 and 38: PAGE 37 400 -De ce-ai mai venit, î
- Page 39 and 40: PAGE 39 400 -Iart-o, Mielule, tată
- Page 41 and 42: PAGE 41 400 10 icu Câmpineanu veni
- Page 43 and 44: PAGE 43 400 nişte bălării, i-au
- Page 45 and 46: PAGE 45 400 bătrâne, auzindu-i-se
- Page 47 and 48: PAGE 47 400 11 a poartă la Stancu
- Page 49 and 50: PAGE 49 400 lagăr, am stat ascuns
- Page 51 and 52: PAGE 51 400 -Am pierdut o vacă!- i
- Page 53 and 54: PAGE 53 400 Te pui cu rusul, zicea
- Page 55 and 56: PAGE 55 400 imaginar, urmat de o dr
- Page 57 and 58: PAGE 57 400 -La care întrebare ? -
- Page 59 and 60: PAGE 59 400 face parte dintre acei
- Page 61 and 62: PAGE 61 400 -Ia, dă-l în coa’ s
- Page 63 and 64: PAGE 63 400 -V-aduc, îi zâmbi Ioa
PAGE 15 400<br />
Slatina…Ce să-l mai iau ! Că eu plângeam de fericire că am scăpat de-acolo<br />
din încăierarea aia şi mă gândeam la copiii ăştia şi la nevastă… Şi ,fraţilor,<br />
nu mai ştiu când am ajuns pe malul celălalt, m-am trezit mai mult îngheţat<br />
într-o pădure de mesteceni la marginea unui colhoz, nu mai simţeam nimic,<br />
hainele mi se făcuseră scoarţă pe mine şi bocancii îmi îngheţaseră şi curgea<br />
apă din ei… Cât să fi fugit aşa, nu mai ştiu … Auzeam ca prin vis hărmălaia<br />
aceea depărtându-se şi eu parcă intram, mă scufundam din ce în ce mai mult<br />
într-o groapă…Şi-am căzul la marginea satului în nişte paie, aveam<br />
temperatură mare şi începusem să nu mai ştiu de mine…Şi am avut noroc, a<br />
avut Dumnezeu grijă de mine, m-am trezit într-o casă de oameni cu una<br />
Mariusea care-mi mângâia fruntea şi repeta mereu :,, Ia, ia, ia-zicea ea cu un<br />
glas dulce- voda, voda, bolnoi, bolnoi…” M-a ţinut biata femeie două zile în<br />
casă şi a avut grijă de mine ca de copilul ei. A treia zi m-a scos noaptea prin<br />
nişte grădini, mi-a arătat direcţia încotro s-o iau, na levo , !- zicea ea- spre<br />
Transnistria ! Că omul care e om, tot om rămâne în orice împrejurare…Şi i-<br />
am sărutat şi eu mâna si-am luat-o încotro mi-a arătat ea… Si am mers<br />
săptămâni întregi până am dat de apa Nistrului, acolo erau călăuze de-ale<br />
noastre care ne îndreptau pe la unitaţi, spre Tighina. Aici am mai auzit si eu<br />
vorbă românească, după doi ani, şi-am început să plâng de bucurie şi să<br />
sărut ca un nebun pământul bătrânei noastre Basarabii… În gară la Tighina<br />
ne primea un taraf de lăutari care cântau un cântec de-al nostru :<br />
De când nu te-am mai văzut ,mândro,<br />
S-a făcut casa mormânt, mândro,<br />
Tu cu plânsul, eu cu dorul ,mândro,<br />
Ai udat, mândro, ogorul…”<br />
15
Change language