PRIVEGHIUL-roman

PAGE 140 400
du-l…” şi din când în când clopotul, ,,banggg, banggg, banggg”, şi femeile,
,,aoleeeo, cutăriţăăă, cui laşi tu fata aia cutăriţăăă, cine o va creşte şi cine o
va rostui şi pe ea în viţă, Doamneee ! Marinoo, Marinooo, ce blestem fu ăsta
pe tine, Marinoo, să pierzi tu mândreţea de băiat, Marinooo !”
Acasă rămăseseră femeile care organizau pomana, Gigea, cumnata lor,
strânsese mesele de prin sat şi le întinsese în bătătură, făcuse rost de vase să
mănânce întregul sat, cum era obiceiul. Când venise Ioviţă se interesase şi
de bărbatu-său, de Ionel al lui Duran, ce mai face şi-i spusese că face rău, s-
a hotărât să vină şi el acasă, s-a săturat să tot umble prin străini, îl mai reţine
fata aia cu şcoala ei, că i-a găsit şi pe ei şcolile în timpurile de azi, ei, neam
de neamul lor, au trăit fără şcoli şi-au trăit bine, au avut ce mânca şi ce bea
la Duran.
După ce au îngropat ceeace ziceau ei că e mortul, lumea venea şi se
aşeza la pomană, începeau cu ţuică, ,,Dumnezeu să-l ierte pe mort !” şi
,,Dumnezeu să primească !”, şi oamenii îşi deslegau limbile şi spuneau vrute
şi nevrute dându-şi vânt tot despre timpurile astea…că s-a răsturnat lumea
cu susu-n jos, că l-a ridicat pe Aristică maşina neagră, că se va face reforma
agrară şi le va da pământ numai ălura care luptă în Apus şi la toţii săracii, că
vin mulţi de la Bucureşti iepuraţi să se apuce de plugărie, că Adina lui popa
e pe moarte la Bucureşti la spital, ce soartă avu şi asta, îi muriră părinţii, se
mărită cu al Câmpinencii, ăla s-a dus în p…măsi şi ea, săraca a rămas să
tragă ponoasele…Apoi se punea supa de găină şi oamenii mâncau cu poftă,
se-auzeau celfănind, doar lingurile făceau zgomot pe marginea străchinilor,
Ion al Badii striga din capul mesei că el vrea pământ în lunca Bucovului ;
,,te-ntrebă cineva ,Ioane, unde vreai tu pământ ?, proşti mai sunteţi, gaicăăă,
visaţi cai verzi pe pereţi, ia şi mănâncă şi taci din gură !”- i-o retezase Anica
lui Radu Banii. Ioviţă se cam cherchelise, scosese butoiul cu vin şi-l pusese
pe masă, îl păstra să-i facă nuntă în toamnă, zicea că un băiat ca lumea a
avut şi el şi dacă n-a vrut Dumnezeu cu el…să-i facă şi el o pomană să se
ducă pomina…Popa Gogu se cherchelise şi-i dădea zor cu biblia lui că e şi
asta o poruncă de la Dumnezeu, că s-a înrăit lumea şi se mănâncă precum
câinii ; preoteasa, lângă Pârvu tăcea mâlc şi-i făcea cu ochiul că ar fi cazul
să plece acasă. ,,Eu mă duc, Gogule, acasă să dau la porci şi la raţe, tu s-o
dai năibii de băutură şi să vii acasă mai repede !”, îi spunea ea lui popa, aşa
ca să se afle-n treabă şi ca s-o audă lumea şi ea se furişa tip-til pe lângă gard
şi se ducea prin grădină unde avea vorbă să se întâlnească cu Pârvu
Ungureanu prin glugile de coceni. Că vorbea lumea de ea că s-a făcut de râs,
a trimis-o popa odată la Bucureşti pe la fete, că le avea la şcoli acolo, şi ea s-
a agăţat de şoferul lui Dinu şi a trăit cu el în Bucureşti o săptămână, o
140