PRIVEGHIUL-roman

PAGE 139 400
vină de acolo de unde o fi el… Apoi telefonară la Bucureşti să vină şi Ioviţă
să-i facă pomana şi înmormântarea creştineşte.
A doua zi sosi şi Ioviţă al lui Duran acasă, se învoise de la STB să vină
să-i facă băiatului cele lumeşti. Acasă găsi jale mare, lume multă strânsă în
curte, familia se pregătise de înmormântare, comandase un sicriu la Manole
al lui Vladu, tâmplarul satului, aşternuse în el macate şi pusese hainele
mortului, tăiase păsări pentru pomană, praporele flutura la poartă, iar
Păsăroi cu sfeşnicul în mână, bucuros că are şi astăzi rost de mâncare,
aştepta să se pună cât mai repede masa. Cât intră pe poartă, Polina care-l
aştepta, începu să se jeleasă, adresându-i-se lui Ioviţă, ,,taticuleeee, l-am
pierdut pe nenea, taticuleee, a murit în Tatra , taticuleee, ce ne facem noi
fără el, taticuleee, că el era baza aici în curtea asta, taticuleeee !” Ioviţă
începu să plângă şi el şi să blesteme răboiul ăsta, că mai bine îl lua
Dumnezeu pe el acolo în Rusia decât să asiste la moartea propriului copil ;
Grigore era sufletul gospodăriei că fetele astea se mărită şi se duc pe aci în
colo şi el cu băiatul ăsta îşi trăia bătrâneţele…În Gheorghe, cel mai mic, n-
avea nici o speranţă, ăsta era un derbedeu, umbla toată ziua prin sat după
muieri, bea şi fuma ca un turc. Rău mai este şi Dumnezeu ăsta cu unii
oameni, îi luă tocmai lui floarea de băiat, că unii habar n-au de război, s-au
învârtit, au făcut ce-au făcut şi-au rămas acasă, că sunt bolnavi, că i-a
reformat…
Veni şi popa Gogu, proaspăt mutat din altă parohie, în locul lui popa
Gheorghe şi se începu slujba. Lisăndriţa se închina pe lângă tron, strigând în
gura mare că ea n-a mai văzut înmormântare fără mort, dacă vine el de acolo
de unde zic ăştia că a murit, te trezeşti într-o zi cu el la poartă şi vede tăbliţa
aia în poartă, cum s-a mai întâmplat şi cu alţii… Cum să bagi tronul gol în
biserică şi cum să jeleşti tu boarfele alea acolo ? Lumea o apostrofa să tacă
din gură că a venit popa să facă slujba, nu e treaba ei să se bage peste
oameni să le facă ea rostul şi socotelile. Cu popa venea şi preoteasa, era
nelipsită de la pomenile din sat şi pe la astfel de ocazii se întâlnea şi cu
amantul ei, Pârvu Ungureanu, aranjindu-şi întâlnirile de noaptea. Pârvu ăsta
era preşedintele băncii populare, bancă ce-şi avea sediul în casele lui popa
Gogu şi acolo se întâlneau ei, îl trimiteau pe popa la cârciumă şi ei
rămâneau singuri, lumea vorbea că şi una din fetele lui popa e făcută tot cu
el, că-i semăna leit . După slujbă se forma convoiul, mai întâi Păsăroi cu
sfeşnicul, apoi Pârvu Ungureanu, cu praporele, căci el făcea şi pe
ţârcovnicul pe la biserică, ajutând pe popa, apoi căruţa cu ce ziceau ei că e
mortul, cu femeile ciopor pe tron jelindu-l, iar în urmă tot satul, bărbaţi ,
femei şi copii, înghesuindu-se să apuce banii aruncaţi pe la răspântii ; pe
margine mergea Radu Belu cu goarna care cânta trist peste sat, ,,du-l, du-l,
139