PRIVEGHIUL-roman

PAGE 131 400
30
omnule locotenent, nu ştiu cum se întâmplă că unor oameni
D
li se împletesc destinele- îi zise Ileana lui Gafencu la a doua
sau a treia vizită a lui Ilie la ea acasă-ieri a venit de urgenţă
la spital doamna Adina, nici nu a plecat bine şi s-a întors
într-o stare gravă, e la urgenţă, doctorii îi dau puţine şanse de supraviţuire !
Dumneavoastră trebuia să plecaţi de două săptămâni, parcă Dumnezeu v-a
ţinut s-o vedeţi pe doamna Adina !
-Şi la ce spital e?
-La Brâncovenesc ! Dar cred că o va muta de urgenţă la Băneasa…Să
vă fac o cafea şi apoi mai vorbim !
Ilie rămase singur, Ileana dispăru în bucătărie, începuse parcă să-i piuie
urechile de emoţii… Câţi ani trecuseră de când se despărţiseră ? De când
plecase ea de acolo din satul ăla transilvan ? Încercă să şi-o amintească dar
nu putu, îi uitase forma feţei, culoarea ochilor, corpul ei, glasul ei, privirile
ei… Şi în definitiv ce mai căuta pe la ea ? Ultima imagine a lui despre ea
rămăsese când ea se îmbrăcase ca un copil într-una din cămăşile lui şi se
aşezase lângă el ca o pisicuţă. Erau în aceste gesturi ale ei şi naivitate dar şi
calcule femeieşti..
-…dacă vreţi, reveni Ileana cu cafeaua, putem merge şi mâine s-o
vedeţi, eu n-am să-i spun nimănui, doctorilor le voi spune că sunteţi o rudă
mai îndepărtată…
A doua zi plecă de dimineaţă cu Ileana la spital. Aşa- zisul spital era
băgat în mijlocul pădurii în clădirile unei unităţi militare, până acolo o şosea
îngustă, proaspăt asfaltată te conducea întortochiat până la nişte sentinele
care păzeau poarta.
-E un spital militar de campanie, preciză Ileana, trebuie să-i cerem voie
domnului doctor că nu prea are voie oricine să intre aici.
,,Ce-aş putea eu să-i spun Adinei, sau poate că nici nu mă mai
cunoaşte, dacă se trezeşte, am să-i spun de ce n-am putut să-i răspund la
scrisoare, am să-i povestesc toată viaţa mea de până acum, am să-i citesc
poeziile pe care i le-am făcut pe front, am să-i spun despre prietenia mea cu
Gafencu şi despre nenorocirea care s-a întâmplat la ei în casă, am să-i
povestesc despre această Ileană în doliu prin ce a trecut după moartea
soţului, am să-i mai spun cât a insistat ea să vin s-o văd, şi cum m-am înscris
în divizia TV şi că, iată-mă, trăiesc şi continui s-o iubesc…Şi-am să-i mai
spun că mama mea a murit, a murit şi Dorina şi aş vrea să îngrop tot trecutul
meu şi s-o iau de la capăt, să-i mai spun că vine toamna cu melancolia ei, o
131