PRIVEGHIUL-roman

PAGE 128 400
29
ntrospecţia în sufletul unei femei, dacă acest suflet ţi se
I
deschide, e mai interesantă decât o excursie în jurul lumii. La
castel Adina sta singură şi medita, nici ea nu ştia la ce.
Observase că ceva se schimbă în viaţă , dar nu bănuia ce-ar fi,
părinţii îi muriseră, de Nicu Câmpineanu nu mai ştia nimic de câteva luni ,
soacră-sa, Eliza Câmpineanu, plecase la ai ei în Grecia şi nu mai venise, de
Ilie Georgescu nu mai auzise nimic, se izolase complet de lume, până când
nici Lina nu mai dădea pe la ea cu săptămânile. Departe de noile
evenimente, Adina îşi rumega trecutul şi-şi lingea rănile ca un câine hăituit.
Îi rămăsese din şcoală de la orele de latină un proverb care îi era foarte
drag : « Abissus abissum invocat ! », adică o nenorocire cheamă altă
nenorocire, în ordinea nenorocirilor ei se întreba ce nenorocire ar putea să i
se mai întâmple. Venise la castel în plină vară şi castelul şi vegetaţia din
jurul lui parcă se sălbăticiseră şi ele şi luaseră chipul sentimentelor ei, săpa
în ea o tristeţe adâncă şi întrebări nechemate de toate felurile veneau peste
fiinţa ei şi o lăsau dezolată şi dezarmată în faţa destinului. Bănuia, pe lângă
toate cele, că este şi gravidă ; făcea socoteala zilelor de când bărbatu-său nu
mai fusese acasă şi lucrurile cădeau bine, era mai mult ca sigur copilul lui.
Nu-i venea însă bine întâmplarea aceea cu bombardamentul de pe strada
Viilor, visul ei că face dragoste cu unul din ei, cu Ilie sau cu Nicu, şi
soldatul acela care murise lângă ea, strângând-o în braţe. S-ar putea ca acest
copil să fie rodul acestei întâmplări nenorocite ! Şi timpurile încotro vor luao,
ce se va alege de viitorul ei ? Va lua un post de învăţătoare la şcoala din
sat şi-şi va vedea de viaţa ei ! Şi adormia târziu cu gândurile rătăcite și
răvășite.
Cam în acest timp, când ea îşi punea astfel de întrebări, evenimentele
luară o întorsătură neaşteptată. Într-o noapte târziu se pomeni că dinspre
Valea Bucovului se aude un urlet de maşină sau de avion, cineva bătea la
uşă insistent, ea sări din aşternut şi deschise, trezindu-se în faţa lui Nicu care
era foarte agitat. « Nicule, ce-i cu tine ? »- îl întrebase ea, curioasă să afle
cum de venise el cu noaptea-n cap. Fără niciun răspuns, Nicu trase la seiful
cu bani, îl descărcă într-un săcotei, luă un album cu fotografii, câteva haine
şi încercă să iasă. Adina i se puse de-a curmezişul şi începu să plângă,
bănuind intenţiile bărbatului. « Tu vreai să fugi ? - bănui Adina- dar pe mine
cui mă laşi ? » Lângă Nicu în hol ea îl mai zări şi pe prinţul Ghika, care era
aviator şi-şi aştepta prietenul s-o întindă cât mai repede. Pe prinţ îl
128