PRIVEGHIUL-roman
PAGE 126 400 28 upă noaptea în care Ionel al lui Duran fusese huiduit de D mulţime, făcându-l ,,câinele lui Antonescu”, se îndoise să mai rămână în poliţie. Gigea, nevastă-sa, îi scrisese să vină acasă că nu mai poate să mai facă faţă la atâtea greutăţi : le rămăsese pământul nearat, cele două gospodării se părăginiseră, pe ea n-o mai ajuta nimeni, cumnată-sa, Marina, o fura şi râdea de ea pe la toţi că ţine bărbatul în Bucureşti şi ea stă şi-i toacă banii, băiatul cel mic, după câteva luni de boală, căpătase o epilepsie de care nu se ştie dacă mai scapă şi pe deasupra să ia şi fata aia de la şcoală că i s-a făcut dor de ea. Peste câteva zile fusese chemat la comenduire şi ăia, întruniţi într-o comisie, îl întrebară franc dacă mai doreşte să mai rămâie în poliţie sau nu. Auzise el de la prieteni că fac iepurări şi că le pun fel de fel de întrebări : dacă au bătut pe jidani sau dacă i-au arestat, furându-le bunurile, dacă au condus convoaie de jidani sau de ţigani la Bug, în Transnistria, dacă au participat la arestarea comuniştilor, ce averi au acasă…chestii de-astea pe care ei le ştiau deja, dar se mai făceau că-i mai întrabă odată să-i articuleze la dosar. El se hotărâ să mai rămână câtva timp şi aşa le spuse şi lor, avea fata la şcoală în Bucureşti şi n-o putea lăsa singură în asemenea împrejurări. Şi mai era şi războiul din Vest împotriva nemţilor de care se ferea, doar de aia venise el aici, să scape de război, ce făcea el dacă pleca acasă şi a doua zi îl lua pe front ? Şi noua comănduire le dădu uniforme noi şi-i ridică în grad, apoi îi numi pe posturi. Era îngrijorat şi de fata aia care se plângea mereu că i se dă mâncare proastă şi puţină şi se hotărâ să se mute din gazdă de la cumnatu-său, la Titi al lui Mogoş, lângă fată. Între timp fusese şi pe la şcoală pe la fie-sa şi diriginta i se plânsese că e rămasă corigentă la franceză şi la matematică, să facă şi el ceva s-o ajute. Dăduse prin piaţă şi le luase două borcane cu miere şi fugise cu ele la profesoarele respective să le mai îmbuneze că e şi ea fată de la ţară şi n-a făcut cine ştie ce carte, că învăţătorii sunt pe front şi-i suplinesc nişte fete cu liceul care şi ele la rândul lor nu ştiu mai multă carte. Probabil şi uniforma, dar şi rugăminţile lui le făcură pe profesoare s-o lase mai moale cu franceza şi cu matematica şi s-o treacă. Când se întâlni cu prietenii lui la Carul cu bere, nu mare-i fu mirarea când din vreo zece sergenţi mai rămăseseră doar trei, el şi cu încă doi de la Primăria Capitalei, restul fuseseră iepuraţi pe diferite motive. Leu mai şi râdea de el, o tot ţinea cu « ho, câinele lui Antonescu ! ». Aici se aduceau toate veştile din sat, începuseră iar încorporări, luase leaturile mai tinere, pe 126
PAGE 127 400 unii îi încorporase chiar cu armata neterminată, pe băiatul cel mare al lui Ioviţă îl trimisese direct pe front în Transilvania, un ginere de-al lui Ion al Micului fusese luat din şcoala militară, nu ştia ,săracul , nici să tragă cu puşca. Apoi satul se golise, mai rămăseseră copiii cu muierile şi cu bătrânii. Milea tăia şi spânzura, el împărţea dreptatea în sat. Spionul cu circăreasa dispăruseră, lumea vorbea că se dăduseră la fund să nu fie arestaţi că erau comunişti, ba mai mult, unul din ei îl văzuse pe Spion pe la Primăria Capitalei, îmbrăcat bine ca un domn, cu cine ştie ce ordine pe-acolo. Tot ei vorbeau ceva mai în surdină că se apropie armatele ruseşti şi ce-au auzit ei că au făcut prin Moldova e de groază ! Întâi căşună pe muieri, îşi bat joc de ele şi apoi ia tot ce găsesc prin case şi pleacă, mai ales ceasuri şi aur, bijuterii de aur şi argint şi le dau pe băutură, pe votcă şi pe rachiu. « Păi, tu n-ai auzit, mă Ionele cântecul ăla cu davai ceas, davai moşia, haraşo tovărăşia ? » « Nu e niciun cântec, voi n-aţi auzit c-a păţit-o bietu Tănase pe la Galaţi ? L-au împuşcat, domnule, au tras în el pe scenă că juca un cuplet cu,, davai ăsta”… » „Fugi, măi,de-aci, sanchi, vorbe-n vânt…” « Cine se mai aştepta la o asemenea întorsătură ? »- întrebă sceptic Ionel al lui Duran care sta mai retras. « Trebuia să ne aşteptăm după arestarea Mareşalului, toată lumea vorbeşte că e opera comuniştilor, aduşi de ruşi ! »- continuă Ioviţă al lui Duran, care venise şi el în civil că-l iepuraseră decurând pe motiv că fusese jandarm în Basarabia şi luase averile ruşilor ; el , sărmanul, venise la spinare doar cu o bucată de cale ferată, zicea să facă nicovală de ascuţit coasa pe ea. Fuseseră alţii care se îmbogăţiseră ca Brânculescu care fusese primar şi venise acasă cu un vagon de macate pe care acum le vindea prin sat pe la proşti, sau ca Bălan, poliţai şi el pe la Chişinău ,care adusese haine de piele şi căciuli de Manciuria şi acum făcea speculă cu ele prin sat. « Alţii, mai ai dracului, măi Ionele, i-am văzut cum au tras într-un rus, ridicase săracu mâinile sus şi ei l-au împuşcat, dobitocii ! »- zise cu regret Radu lui Niţu. «… Ei, acum Dumnezeu se răzbună şi pe noi ! »- încheie Leu, patetic, el ,care nu credea nici-o iotă în Cel-de-Sus. 127
- Page 75 and 76: PAGE 75 400 16 amăăă, pregăteş
- Page 77 and 78: PAGE 77 400 -…că mai bineee, con
- Page 79 and 80: PAGE 79 400 acolo la şcoală un m
- Page 81 and 82: PAGE 81 400 17 e la Bucureşti, nev
- Page 83 and 84: PAGE 83 400 şi-am luat valiza, pie
- Page 85 and 86: PAGE 85 400 italiana, lire ,monseni
- Page 87 and 88: PAGE 87 400 18 enise Paştele peste
- Page 89 and 90: PAGE 89 400 Sanda şchioapa, Păsă
- Page 91 and 92: PAGE 91 400 19 mediat după nuntă,
- Page 93 and 94: PAGE 93 400 mi-a zis : ,,Mai bine p
- Page 95 and 96: PAGE 95 400 20 mediat ce a venit di
- Page 97 and 98: PAGE 97 400 Nicu ? »- căzu între
- Page 99 and 100: PAGE 99 400 21 lie Georgescu, apati
- Page 101 and 102: PAGE 101 400 glumeţ şi le mai des
- Page 103 and 104: PAGE 103 400 fi Hopa Mitică ! »-
- Page 105 and 106: PAGE 105 400 22 icu are ceva uman,
- Page 107 and 108: PAGE 107 400 numai pe sine ca Narci
- Page 109 and 110: PAGE 109 400 numeşte, domnul ofiţ
- Page 111 and 112: PAGE 111 400 Au luat apoi pământ
- Page 113 and 114: PAGE 113 400 Cam la două săptăm
- Page 115 and 116: PAGE 115 400 25 ă, Ionele, scoal
- Page 117 and 118: PAGE 117 400 ia-o pe lângă gardur
- Page 119 and 120: PAGE 119 400 26 n buncărul Spitalu
- Page 121 and 122: PAGE 121 400 În două săptămâni
- Page 123 and 124: PAGE 123 400 rămăsese din el dec
- Page 125: PAGE 125 400 întrebarea lui Ilie.
- Page 129 and 130: PAGE 129 400 cunoscuse la sindrofii
- Page 131 and 132: PAGE 131 400 30 omnule locotenent,
- Page 133 and 134: PAGE 133 400 - Soro Elena, hai să-
- Page 135 and 136: PAGE 135 400 prin infern, dar era p
- Page 137 and 138: PAGE 137 400 31 upă ce războiul l
- Page 139 and 140: PAGE 139 400 vină de acolo de unde
- Page 141 and 142: PAGE 141 400 vedeau nişte vecini d
- Page 143 and 144: PAGE 143 400 plângă, a venit pe l
- Page 145 and 146: PAGE 145 400 33 lie Georgescu pleca
- Page 147 and 148: PAGE 147 400 acasă, pe el cine-l m
- Page 149 and 150: PAGE 149 400 taie capul. « De ce t
- Page 151 and 152: PAGE 151 400 împrejurul focului, o
- Page 153 and 154: PAGE 153 400 « Aşa e ,Ioane, aşa
- Page 155 and 156: PAGE 155 400 35 e 20 aprilie, pe se
- Page 157 and 158: PAGE 157 400 din ăştia care au ve
- Page 159 and 160: PAGE 159 400 « Care om bun ? »- r
- Page 161 and 162: PAGE 161 400 mâncarea în cameră-
- Page 163 and 164: PAGE 163 400 beau şi mâncau lini
- Page 165 and 166: PAGE 165 400 36 vusese dreptate Per
- Page 167 and 168: PAGE 167 400 de ceva să le dau să
- Page 169 and 170: PAGE 169 400 Nae. « Dă-l, mă, î
- Page 171 and 172: PAGE 171 400 acasă ? » « Am să
- Page 173 and 174: PAGE 173 400 ,,semnătură de minis
- Page 175 and 176: PAGE 175 400 A doua zi pe la două
PAGE 127 400<br />
unii îi încorporase chiar cu armata neterminată, pe băiatul cel mare al lui<br />
Ioviţă îl trimisese direct pe front în Transilvania, un ginere de-al lui Ion al<br />
Micului fusese luat din şcoala militară, nu ştia ,săracul , nici să tragă cu<br />
puşca. Apoi satul se golise, mai rămăseseră copiii cu muierile şi cu bătrânii.<br />
Milea tăia şi spânzura, el împărţea dreptatea în sat. Spionul cu circăreasa<br />
dispăruseră, lumea vorbea că se dăduseră la fund să nu fie arestaţi că erau<br />
comunişti, ba mai mult, unul din ei îl văzuse pe Spion pe la Primăria<br />
Capitalei, îmbrăcat bine ca un domn, cu cine ştie ce ordine pe-acolo. Tot ei<br />
vorbeau ceva mai în surdină că se apropie armatele ruseşti şi ce-au auzit ei<br />
că au făcut prin Moldova e de groază ! Întâi căşună pe muieri, îşi bat joc de<br />
ele şi apoi ia tot ce găsesc prin case şi pleacă, mai ales ceasuri şi aur,<br />
bijuterii de aur şi argint şi le dau pe băutură, pe votcă şi pe rachiu. « Păi, tu<br />
n-ai auzit, mă Ionele cântecul ăla cu davai ceas, davai moşia, haraşo<br />
tovărăşia ? » « Nu e niciun cântec, voi n-aţi auzit c-a păţit-o bietu Tănase pe<br />
la Galaţi ? L-au împuşcat, domnule, au tras în el pe scenă că juca un cuplet<br />
cu,, davai ăsta”… » „Fugi, măi,de-aci, sanchi, vorbe-n vânt…”<br />
« Cine se mai aştepta la o asemenea întorsătură ? »- întrebă sceptic<br />
Ionel al lui Duran care sta mai retras. « Trebuia să ne aşteptăm după<br />
arestarea Mareşalului, toată lumea vorbeşte că e opera comuniştilor, aduşi<br />
de ruşi ! »- continuă Ioviţă al lui Duran, care venise şi el în civil că-l<br />
iepuraseră decurând pe motiv că fusese jandarm în Basarabia şi luase<br />
averile ruşilor ; el , sărmanul, venise la spinare doar cu o bucată de cale<br />
ferată, zicea să facă nicovală de ascuţit coasa pe ea. Fuseseră alţii care se<br />
îmbogăţiseră ca Brânculescu care fusese primar şi venise acasă cu un vagon<br />
de macate pe care acum le vindea prin sat pe la proşti, sau ca Bălan, poliţai<br />
şi el pe la Chişinău ,care adusese haine de piele şi căciuli de Manciuria şi<br />
acum făcea speculă cu ele prin sat. « Alţii, mai ai dracului, măi Ionele, i-am<br />
văzut cum au tras într-un rus, ridicase săracu mâinile sus şi ei l-au împuşcat,<br />
dobitocii ! »- zise cu regret Radu lui Niţu. «… Ei, acum Dumnezeu se<br />
răzbună şi pe noi ! »- încheie Leu, patetic, el ,care nu credea nici-o iotă în<br />
Cel-de-Sus.<br />
127
Change language