PRIVEGHIUL-roman

PAGE 126 400
28
upă noaptea în care Ionel al lui Duran fusese huiduit de
D
mulţime, făcându-l ,,câinele lui Antonescu”, se îndoise să
mai rămână în poliţie. Gigea, nevastă-sa, îi scrisese să vină
acasă că nu mai poate să mai facă faţă la atâtea greutăţi : le
rămăsese pământul nearat, cele două gospodării se părăginiseră, pe ea n-o
mai ajuta nimeni, cumnată-sa, Marina, o fura şi râdea de ea pe la toţi că ţine
bărbatul în Bucureşti şi ea stă şi-i toacă banii, băiatul cel mic, după câteva
luni de boală, căpătase o epilepsie de care nu se ştie dacă mai scapă şi pe
deasupra să ia şi fata aia de la şcoală că i s-a făcut dor de ea.
Peste câteva zile fusese chemat la comenduire şi ăia, întruniţi într-o
comisie, îl întrebară franc dacă mai doreşte să mai rămâie în poliţie sau nu.
Auzise el de la prieteni că fac iepurări şi că le pun fel de fel de întrebări :
dacă au bătut pe jidani sau dacă i-au arestat, furându-le bunurile, dacă au
condus convoaie de jidani sau de ţigani la Bug, în Transnistria, dacă au
participat la arestarea comuniştilor, ce averi au acasă…chestii de-astea pe
care ei le ştiau deja, dar se mai făceau că-i mai întrabă odată să-i articuleze
la dosar. El se hotărâ să mai rămână câtva timp şi aşa le spuse şi lor, avea
fata la şcoală în Bucureşti şi n-o putea lăsa singură în asemenea împrejurări.
Şi mai era şi războiul din Vest împotriva nemţilor de care se ferea, doar
de aia venise el aici, să scape de război, ce făcea el dacă pleca acasă şi a
doua zi îl lua pe front ? Şi noua comănduire le dădu uniforme noi şi-i ridică
în grad, apoi îi numi pe posturi. Era îngrijorat şi de fata aia care se plângea
mereu că i se dă mâncare proastă şi puţină şi se hotărâ să se mute din gazdă
de la cumnatu-său, la Titi al lui Mogoş, lângă fată. Între timp fusese şi pe la
şcoală pe la fie-sa şi diriginta i se plânsese că e rămasă corigentă la franceză
şi la matematică, să facă şi el ceva s-o ajute. Dăduse prin piaţă şi le luase
două borcane cu miere şi fugise cu ele la profesoarele respective să le mai
îmbuneze că e şi ea fată de la ţară şi n-a făcut cine ştie ce carte, că
învăţătorii sunt pe front şi-i suplinesc nişte fete cu liceul care şi ele la rândul
lor nu ştiu mai multă carte. Probabil şi uniforma, dar şi rugăminţile lui le
făcură pe profesoare s-o lase mai moale cu franceza şi cu matematica şi s-o
treacă.
Când se întâlni cu prietenii lui la Carul cu bere, nu mare-i fu mirarea
când din vreo zece sergenţi mai rămăseseră doar trei, el şi cu încă doi de la
Primăria Capitalei, restul fuseseră iepuraţi pe diferite motive. Leu mai şi
râdea de el, o tot ţinea cu « ho, câinele lui Antonescu ! ». Aici se aduceau
toate veştile din sat, începuseră iar încorporări, luase leaturile mai tinere, pe
126