PRIVEGHIUL-roman

PAGE 125 400
întrebarea lui Ilie. “Pe Gafencu ! » « Păi nu ştiţi că Fencu a…”- şi începu să
plângă în hohote. Ilie a înţeles despre ce e vorba şi a pus capul în jos.
« Dumnezeu să-l ierte ! » Fata nu putea să se mai oprească din plâns.
« Sunteţi soţia lui?” “Da, soţia…Dumneavoastră sunteţi Ile Georgescu?”
« Chiar eu în persoană ! « « Mi-a povestit multe despre dumneavoastră,
ştiţi, eu am lucrat la apaca, dar m-am calificat între timp, acum sunt soră
medicală, lucrez la Brâncovenesc, am avut-o pacientă pe fosta
dumneavoastră prietenă, Adina Câmpineanu ! » « Dar ce-a păţit ? ». « E un
întreg roman cu ea, domnule Ilie ! Dar mai bine poftiţi în casă ! »
Zisese ,, poftiţi în casă“ ca şi cum găsise o frântură din viaţa bărbatului şi
căuta să-l întregească, azi ceva, mâine ceva până-i va da iar fomă de om şi
va umbla prin casă şi-i va spune c-o iubeşte şi-o va ocroti şi-o va desmierda
şi se va juca cu ea… « Îmi pare aşa de rău că v-am răscolit amintiri… Îmi
povestea despre dumneata, te iubea aşa de mult… » « Şi eu l-am iubit,
domnule ofiţer, dar n-a fost să fie, soarta… l-am iubit cu toată fiinţa mea de
fată, uite, am părăsit-o pe mama să vin aici să-i fac rosturile şi
pomenile…mă duc zilnic la mormântul lui şi vorbesc cu el, parcă îl aştept să
vină de undeva.” ,,Avea dreptate Gafencu, frumoasă femeie !”- privea Ilie
chipul angelic al ei. Nu mai semăna cu copila aceea din fotografie pe care i-
o arătase Gafencu în tranşee, acum era o femeia împlinită, cu suferinţa în
suflet şi pe faţă. După durerile prin care trecuse îi venise o iluminare din
interior care o făcea să semene cu mama Mântuitorului. “După câte vă
spuneam , doamna Adina a fost la noi la spital…”
125