PRIVEGHIUL-roman
Share Embed Flag
Download ePaper

PRIVEGHIUL-roman

bucovu
21.12.2016 Views

PAGE 12 400 nerecunoscători!”- a mai zis el şi a plecat de la poartă. Venise acasă supărat foc şi-i spusese ăstuia micu cu care mai rămăsese : ,,Bă, Ionele, să ai grijă, tataie, de tine că eşti mic şi neajutorat că n-are cine-ţi mai purta de grijă, că se duse şi femeia asta…şi parcă văd că mă duc şi eu după ea…Cu nădejdea la tac-tu !…” Şi aşa a fost, la câtva timp, pe primăvară, muri şi Duran şi Ionel se trezi singur-singurel în casă, nici nu împlinise doisprezece ani. A stat el singur ce a stat în casa bunicilor dar de la un timp i s-a făcut urât şi s- a mutat la frate-său, Ioviţă. Aici a dat de Marina, care era o zgârcită şi-o hoaţă, încuia mâncarea şi-l ţinea nemâncat zile întrgi. Şi spre toamnă s-a întâlnit cu Gigea pe Linie, la horă, o cunoştea de la şcoală şi el s-a mutat în pomostul lui taică-său, în Ciuculeşti, să fie mai aproape de ea. Se iubeau la nebunie. Au stat doi ani prieteni şi-apoi s-au hotărât să-şi ia viaţa în piept, s- au căsătorit şi el s-a mutat la ea acasă. Aici o lăsase el cu cei trei copii când plecase în război, în grija lui unchi-său, Stancu Andreescu. 12

PAGE 13 400 3 upă venirea lui Ionel al lui Duran din război, tot satul se D strânsese la Păuna în curte. Scosese nişte bănci lungi de la fosta cârciumă şi le aşezase în mijlocul curţii ca femeile să aibă pe ce să stea. Veniseră din Betegi Lina lui Gheorghe, Marina lui Săndoi, Corcoduşa lui Cică, Sanda, o babă căreia lumea îi zicea Buboasa, şi altele, şi altele ; din Râca sosiseră cu o brişcă vreo zece femei ; plecaseră de la plug să audă şi ele ceva despre bărbaţii lor. Prima care trebuia să-l descoase pe Ionel era Păuna, îl lăsase să doarmă şi acum nu mai avea răbdare să-i spună ce ştie sau ce a auzit de băieţii ei, că, sărmana, a dat cu bobii la Ţurca, a dat în cărţi şi degeaba, n-a aflat mare lucru, o ţigancă a dracului, ca să se dea bine pe lângă ea, i-a spus că i-a căzut o treflă nenorocită cu drum lung, cu lume multă şi cu popă-n frunte…,,Să fie a dracului de ţigancă, zicea ea, că i-am dat untura degeaba, nu mi-a spus mai nimic !” Ionel avea tot filmul morţii lui Gheorghe sub ochi dar nu ştia cum să înceapă. Privi soarele, care se lăsase peste salcâmii îmbobociţi şi se gândi că nu mai vine odată seara să-şi vadă nevasta. Cu Gheorghe se întânlise cu două zile înainte de Crăciun, pare-se pe 23 decembrie…Îl strigase el : ,,Băăă, Ionele !”- auzise un glas cunoscut în spatele lui şi, când s-a întors să se uite mai bine, vede un soldat cu două bobine la spinare. ,,Tu eşti, Gheorghe ? ” ,, Eu sunt, măi, frati-mio ! ” Şi s-au îmbrăţişat şi s-au pupat şi s-au tras mai la o parte sub un pod de lemn pe valea Donului să mai vorbească şi ei, poate aduceau vreunul veşti de acasă. ,, Ne-am terminat, apucă Gheorghe să-i spună, suntem încercuiţi ! Eu vin de la Comandament şi toţi sunt cu moarte-n spinare! Ne-au încercuit ruşii ! Aici se vor da lupte grele. Nu se ştie dacă mai apucăm ziua de mâine, Ionele ! » Plângea şi tremura tot. Vorbea scurt şi se uita-n toate părţile, speriat. Se băgaseră întro groapă sub pod, spărseseră o ceapă şi-o mâncau cu nişte biscuiţi pe care-i mai găsiseră prin raniţe. Acum îşi aduseră aminte de toată copilăria lor, cum se jucau ei prin paie, cum îi furaseră iepurii lui Făgădău, sau cum fugiseră cu pâinea Păunii în Pisc şi o mâncaseră. Apoi nunta lui Ionel cu Gigea, nunta lui cu Maria. ,, Ce-o fi mai făcând Maria, c-am lăsat-o cu aia mica în braţe când am plecat ?… ” Îl obseda Maria, stătuse doar un an cu ea, o iubise la nebunie şi-acum îl rodea gelozia, se ruga zi şi noapte s-o mai vadă barem odată, s-o mai iubească numai o singură dată şi apoi să moară. Când plecase cu raniţa în spinare de la poartă, îşi lăsase nevasta plângând cu aia mica în braţe, rezemată de nişte stanoage. În timp ce ei vorbeau a venit un 13

PAGE 12 400<br />

nerecunoscători!”- a mai zis el şi a plecat de la poartă. Venise acasă supărat<br />

foc şi-i spusese ăstuia micu cu care mai rămăsese : ,,Bă, Ionele, să ai grijă,<br />

tataie, de tine că eşti mic şi neajutorat că n-are cine-ţi mai purta de grijă, că<br />

se duse şi femeia asta…şi parcă văd că mă duc şi eu după ea…Cu nădejdea<br />

la tac-tu !…” Şi aşa a fost, la câtva timp, pe primăvară, muri şi Duran şi<br />

Ionel se trezi singur-singurel în casă, nici nu împlinise doisprezece ani. A<br />

stat el singur ce a stat în casa bunicilor dar de la un timp i s-a făcut urât şi s-<br />

a mutat la frate-său, Ioviţă. Aici a dat de Marina, care era o zgârcită şi-o<br />

hoaţă, încuia mâncarea şi-l ţinea nemâncat zile întrgi. Şi spre toamnă s-a<br />

întâlnit cu Gigea pe Linie, la horă, o cunoştea de la şcoală şi el s-a mutat în<br />

pomostul lui taică-său, în Ciuculeşti, să fie mai aproape de ea. Se iubeau la<br />

nebunie. Au stat doi ani prieteni şi-apoi s-au hotărât să-şi ia viaţa în piept, s-<br />

au căsătorit şi el s-a mutat la ea acasă.<br />

Aici o lăsase el cu cei trei copii când plecase în război, în grija lui<br />

unchi-său, Stancu Andreescu.<br />

12

logo

products

Resources

Company

Terms of service
Privacy policy
Cookie policy
Cookie settings
Imprint
Change language
Made with love in Switzerland
© 2024 Yumpu.com all rights reserved

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!