PRIVEGHIUL-roman

PAGE 116 400
pentru gărzile muncitoreşti, să nu-ţi fie frică, vi s-a schimbat şi şeful, acum
comandantul jandarmeriei este generalul Anton, omul nostru !
-Mă, nică, să nu mă bagi în belea că am şi eu nevastă cu copii acasă,
scăpai de pe front s-o păţesc aici în Bucureşti !
-Să n-ai nici-o teamă, nea Ionele, ce dracului, n-ai încredere în cuvântul
meu ?
Noul guvern Sănătescu le pusese condiţia nemţilor să se retragă în
linişte de pe raza oraşului Bucureşti şi din nordul ţării că nu vor fi atacaţi,
dar generalul Alfred Gerstenberg, la ordinul Wehrmachtului, ordonă hotărât
atacul asupra oraşului chiar în noaptea cu pricina. Apărură trei dungi roşii
peste tot Bucureştiul şi o uriaşă explozie se auzi către Băneasa. Depozitul
de carburanţi sărise în aer. Se dăduse semnalul: ,,pajura”, după care urma
,,Stejarul- extremă urgenţă“. La ora două punct trebuia să pornească asaltul,
« asaltul asupra Griviţei », râse Gafencu, mai mult aşa ca să gonească
umbrele rele ale nopţii care se instalează prin preajma noastră în clipe
nenorocite când ne pasc necazurile, marile necazuri ale vieţii… Nu ştia dacă
au fost distribuite armele şi muniţia, trebuia să ocupe valea târâş, până sub
coastă; în clădirea Şcolii superioare de război trebuia să pătrundă pe ferestre
cu scări, să aibă arme de susţinere în spate, să-i ia pe nemţi prin surprindere,
în ismene…Zidurile Palatului de la Cotroceni se înnegriseră după cutremur,
Palatul căzuse în ruină, pădurea se sălbăticise, crescuseră tufişuri care
astupaseră gardul de nuiele prin unele locuri; aici îşi găsiseră ei cuibul, aici
erau bine camuflaţi de pădurea în paragină . ,, Hai la treabă, băieţi !- le
strigase Gafencu, înşiraţi-vă după statuie şi aşteptaţi ordinul de asalt! ”
,,Acesta este Carol Davilla!”- şoptise un muncitor. « Dorohoi, Mitre, Marine
şi Cristiane, voi plecaţi primii şi blocaţi intrarea din vale, fi-ţi atenţi că sunt
mulţi şi la subsol, vedeţi cum procedaţi cu sentinela ! Hai executarea!”-
termină Gafencu scurt şi-şi trase şapca pe ochi. “ ,,Tu,Ilarie, nea Ilie, Vasile
şi Mitroi, voi îi apăraţi, trageţi numai dacă trebuie, dacă sunt descoperiţi, îi
acoperiţi cu foc continuu să nu le daţi răgaz să-şi shimbe ei direcţia de
tragere pe fereastră, hai, executarea!” ,,Trap, trap, trap, culcat, salt înainte,
culcat, târâş marş! ,,Sandule , tu şi cu mine facem curăţirea, dacă mai este
cazul…”
Apoi s-au aprins dintrodată zările şi-au început să se încrucişeze dârele
de foc ale mitralierelor, fasciştii se organizaseră repede şi opuneau o
rezistenţă îndârjită, instalaseră câte un post de mitralieră la fiecare etaj, plus
puşcaşi la ferestre şi mai aruncau şi cu grenade defensive peste toată valea.
Ionel al lui Duran cu Leu şi cu al Juncului ajunseseră în centru, intraseră
într-o mare învălmăşală, unii din manifestanţi puseseră ochii pe ei şi strigau
din toate puterile : ,,Hooo, câinii lui Antonescu !” « Ionele, îi şopteşte Leu,
116