PRIVEGHIUL-roman

PAGE 113 400
Cam la două săptămâni de la aceste întâmplări, Ilie Georgescu cu
Gafencu s-au furişat intr-o pădure, şi-au luat la revedere şi Gafencu a plecat
cu o maşină în ţară iar el a rămas să se înscrie în divizia Tudor Vladimirescu
care era în formare. A ieşit din pădure şi s-a prezentat în acea localitate
indicată de Ionel al lui Stancu Juncu. Ce-o fi, şi-a zis el, adică indiferent ce
se va întâmpla, el iese şi se predă la comandamentul sovietic ! Acolo a găsit
pe Ionel al lui Stancu Juncu şi pe un plutonier din Siliştea Gumeşti pe nume
Marin Drăgănescu care formau divizia. Se făcea apel către prizonieri, cărte
cei din retragere, către cadrele superioare, către armata română -în generalsă
întoarcă armele împotriva nemţilor, aveau în faţă hărţi uriaşe, întinse pe
două mese şi studiau cuiburile de rezistenţă fascistă, amplasamentele
unităţilor şi date stategice despre puterea de foc a inamicului şi Ionel al lui
Stancu Juncu îi şoptea lui Ilie Georgescu că Adina tot frumoasă rămăsese, o
văzuse el când fusese la Bucureşti să-i dea scrisoarea.
Natura înflorea în primăvară, cireşi ninşi cu un alb imaculat şi salcâmi
în floare îţi dădeau impresia că trăieşti într-un cadru ireal, veneau pe geamul
mic întredeschis nişte mirosuri de parfum şi cântece de privighetoare de pe
câmpie, amintindu-i de vacanţele lui de Paşte când se întâlnea cu Adina şi
era fericit. ,,Cred că a rămas tot frumoasă !”, murmura el, cu ochii pe acele
hărţi care-i desfăşurau toată câmpia rusească până aproape în ţara noastră,
pământ ce trebuia cucerit pas cu pas, metru cu metreu de la nemţi. ,,Şi apoi
ce se va întâmpla cu armata noastră, se va diviza ea oare să luptăm român
împotriva românului ?” ,,Şi Gafencu ?”- îi pusese el întrebarea lui Ionel al
lui Stancu Juncu. ,,Gafencu face parte din grupul de rezistenţă de la
Bucureşti, el cunoaşte bine capitala şi va fi lancea de rezistenţă“. « Cică
umblă Milea cu gura căscată după mine, unde este dezertorul, l-a bătut pe
tata să spună unde sunt, m-a căutat prin podul casei, peste tot. ,,Juncule,
…tu-ţi mama ta, unde e mă ăla marili al tău c-a dezertat şi-l caută
Siguranţa ?” ; ,,un’ să fie ?”, îi răspundea bietu’ tata, mama între timp făcea
mămăliga pe vatră, în tindă, şi Milea, nici una , nici două,,,n-auzi, mă, unde
e ăla marilii ?”- şi-i cârpeşte lui tata două palme de-l dă de-a berbeleacul
peste parmalâc şi mama atunci ia făcăleţul plin de păsat şi lip !, lip ! peste
faţa lui, eu eram în pod după coş, auzeam tot, îmi venea să mă dau jos la el
şi să-i dau o mamă de bătaie ruptă din rai să mă pomenească toată viaţa,
dar…m-am gândit că mă împuşcă, priveam din podul casei printre nişte şiţe
rupte cum îi scosese pe-amândoi în bătătură şi-i lovea în faţa întregului sat,
se strânseseră ca la urs pe ei, după care l-au luat pe tata la postul de
jandarmi, strigând la el : ,,bă, bolşevicule, unde e mă, că dacă n-ai să-l aduci
tu în dinţi…” şi eu noaptea am plecat prin pădurea Ţandăra la Bucureşti şi
m-am întâlnit cu Riţa lui Ghiţă a lui Nae, aia care lucrează la apaca. »
113