PRIVEGHIUL-roman

PAGE 110 400
23
liza Câmpineanu veni de la gară cu o trăsură pe care numai
E
ea o închiria când cădea pe neaşteptate ; natura cu farmecul
ei dăduse buzna prin toate coclaurile, crescuse iarba ,o iarbă
grasă de un verde brotac, şi sălciile cu mâţişorii lor se
lăsaseră peste apele Bucovului, învăluindu-le cu o perdea neagră de crăci ;
peste deal pădurea înmugurise, răsărea de pe coama dealului ca o linie verde
şi se pierdea departe într-o vâlcea. Şoseaua ca o panglică neagră tăia trupul
moşiei în două, într-o parte grâul ridicat ca de o palmă de la pământ făcea
ape-ape legănat de vântul cald al primăverii în lumina orbitoare a soarelui,
pe de cealaltă parte ogorul negru mustea a abur cald, pierzându-se într-o
lizieră de plopi de pe marginea pădurii. Primăvara pleca ea pe câmp, lua
trăsura şi colinda moşia de la un cap la altul, de data asta o privea trist cu
regretul că poate va fi ultima primăvară când îi mai dă ocol.
Castelul şi parcul şi toate acareturile le găsi sumbre. « Aici nu mai e
ochi de gospodal, domnule, ce-a făcut închipuita asta toată ialna, a dolmit ?
Ce-ai făcut tu, Lino, aici de-au ajuns toate să plângă ? »- i se adresă ea Linei
care-i sărise în ajutor s-o coboare din trăsură. « Ce să fac, cocoană, numai eu
singură ; popa n-a mai dat pe aici de-astă toamnă şi domniţa de la Bucureşti
a venit câteva zile şi a plecat ! » « I-auzi, dlagă, domniţa, păi domniţa
tlebuia să stea aici să tlagă de belele… »
N-o mai interesa nimic, trebuia să vândă totul cât mai repede şi să
plece. Trimise la Tătărăştii-de-Sus după nişte ingineri hotarnici care se
găseau pe moşia lui Belu să vină cât mai repede să măsoare pământul.
Vestea se răspândi repede în tot satul că boieroaica vinde iar pământ şi
pădure şi ţăranii se năpustiră să-l cumpere. Se duseră la târg cu vite, cu grâu
şi porumb, cu pături şi macate cu ii şi fote, cu maşini de cusut, cu
mahmudele să cumpere pământ. Se grăbiau să cumpere loturile din luncă
care erau mai mănoase şi pădurea de lângă sat, pădure bătrână cu copaci
falnici, care-i atrăgea şi-i bucura că-i aproape de gospodăriile lor. Pământ au
luat tot cei bogaţi, s-au înfipt în lunca Bucovului, unde era spuma loturilor.
A luat întâi Giongărău, morarul, loturile de la Buduroi, apoi prăvăliaşii
Ştefănescu, Pălăriatul, Mocănescu, de la Căldăraru, Avram Angrosistulzicea
că-l ia pentru fie-sa şi pentru Ilie Georgescu- grecul Zaharia, foştii
arendaşi precum Radu Ionescu şi Nicu Dumitrescu despre care lumea
vorbea că se avusese bine cu cocoana şi-l luase mai mult pe degeaba, apoi
cârciumarii Şoarice , Ilie al Voicului şi Toncescu.
110