PRIVEGHIUL-roman

PAGE 107 400
numai pe sine ca Narcis. M-a cuprins, Lie, un dor nebun de tine, de ce trece
timpul, făptura ta şi sufletul tău nobil sunt mai aproape de mine, nu mă pot
obişnui cu gândul că te-am pierdut pe vecie (vaiii ! să prindă Nicu această
scrisoare m-ar împuşca !). Umblu singură prin casă şi-mi vin în minte
scenele noastre de dragoste, puţinele dar fermecătoarele scene de dragoste,
care ne-au învăţat ce e fericirea sau ce ar trebui să fie. Îmi prevăd un viitor
negru, înceţoşat, cu puţine bucurii şi cu multe necazuri, aş vrea să evadez
din viaţă undeva la capăt de lume să trăiesc simplu ca o sălbatecă… A ta,
Adina. »
Ionel al lui Stancu Juncu trebuia să vină peste trei zile să ia scrisoarea şi
s-o ducă pe front. Până atunci Adina n-avu stare, îi era frică de o venire
inopinată a lui Nicu care complica toată povestea. Dar Ionel veni şi o
asigură să nu aibă nici-o grijă că scrisoarea va ajunge la destinaţie. Îi explică
misiunea lui, trebuia să ţină legătura cu anumite unităţi de pe front care se
pregăteau în secret să întoarcă armele împotriva nemţilor. Îi trebuia planul
de amplasare a trupelor germane în capitală, plan ce se găsea la ambasada
germană ; numai ea putea să aibă acces acolo şi să intre în posesia lui. Ilie o
recomandase ca o persoană serioasă care ar putea să-i ajute. Două săptămâni
a stat buimacă, intrase într-o încurcătură din care cu greu mai putea ieşi.
Apoi se pomeni cu Nicu acasă într- o permisie de câteva zile, era după
amiază, ea se pregătea să plece în oraş când la uşă auzi soneria zbârnâind
prelung şi nervos. La început nu-l recunoscu, era îmbrăcat într-o haină de
piele, cu nişte pantaloni bufanţi, strânşi pe picior, cisme nemţeşti, pe cap cu
o căciulă bufură. Intrase nervos şi trântise mantaua pe pat, venise la Adina s-
o îmbrăţişeze , o sărutase cu buzele lui reci care miroseau puternic a tutun,
se simţea obosit şi chiar bolnav.
- De ce, Nicule, nu mi-ai spus şi mie că vii ?- îl întrebase Adina
surprinsă de prezenţa lui.
-Crezi că eu am ştiut ? Ne-a trimis câteva zile acasă şi ne-a dat ordin să
ne înapoiem imediat pe front. Războiul e pierdut, Adino, Mareşalul nu mai
păstrează controlul armatei, nemţii ne învinuie de slăbiciuni care nu ne
aparţin, soldaţii dezertează, ofiţerii nu vor să mai execute ordinile, într-un
cuvânt e haos, şi-au băgat coada şi comuniştii…
-Și, mă rog, de ce eşti aşa de agitat ?
-Tu nu-ţi dai seama că e viaţa noastră în joc ? Ruşii ne vor impune
regimul lor şi se vor duce dracului toate moşiile noastre ! Vom dispărea şi
noi odată cu ele… Apropo, pare-mi-se că în afacerea asta e amestecat şi
fostul tău iubit, Ilie Georgescu, ţine legătura cu muncitorii de la Malaxa
printr-un oarecare Gafencu, sunt pe lista Siguranţei…
107