PRIVEGHIUL-roman

PAGE 10 400
Linie, sau la horă pe Linie ; fetele şi flăcăii ieşau la furcărie pe Linie . Linia
era un fel de scenă unde se jucau toate dramele şi comediile satului : nunţi,
botezuri, înmormântări, feştanii, căluşul, unde se strigau fetele de lăsata
secului şi se aprindeau focuri, unde se certau şi se băteau oamenii, unde se
bea seara sau în zile de sărbătoare, unde se juca ursul sau paparudele, unde
se vărsa satul dimineaţa la muncă sau pe unde trecea Baghiară cu oile pe
islaz. În zilele de sărbătoare oamenii îşi luau hainele cele mai bune din ladă,
se îmbrăcau cu ele şi ieşau pe Linie, sau alţii de pe prispele lor, privau pe
Linie . Linia era centrul şi universul satului şi tot acolo aflai toate știrile de
pe pământ.
Moşul Motroc, bătrânul lui Ionel al lui Duran, se mutase cu gospodăria
din Poiana Piscului pe Linie şi căpătase de la Cuza opt hectare de pământ.
Era fruntaşul satului, îşi aşezase gospodăria la răspântii, dar n-a mai avut
noroc de ea că a venit moartea şi l-a luat. L-a urmat Duran, Tudor pe numele
lui adevărat, care a făcut casă nouă, pătul, magazie şi grajduri pentru
animale şi obor de oi. Ionel al lui Duran încă îşi mai aducea aminte de
poveştile bătrânei despre Motroc : cum că era o huidumă de om şi cânta
frumos şi iubea animalele, avea cai, boi, vaci şi turme de mioare şi toate
îngrijite de mâna lui…Duran, băiatul lui Motroc, după ce a rămas ruinat,
păcălindu-l nişte ţigani cu aurul precum că îi vor tăia bani, s-a legat mai
mult de pământ, muncea din zori până noaptea atât la el cât şi la boier, pe
moşia Izvoranca. Dar n-a avut noroc de copii, a avut o singură fată care s-a
prăpădit de tânără şi l-a lăsat pe el, om bătrân, cu trei copii să-i crească şi
să-i rostuiască, pe Ionel l-a lăsat de două luni, în faşă…Viaţa fetei s-a scurs
ca o baladă . O chema Lefterica, era frumosă şi isteaţă dar nu avusese noroc
în dragoste, la şaisprezece ani au măritat-o cu un bărbat ursuz şi bătrân şi a
năsut doi copii: pe Ioviţă şi pe Catrina. Cu Ionel e o poveste mai lungă, a
auzit-o şi el de la vecini, dar n-o credea. Dar vecinii adevăr grăiau căci Ionel
nu semăna de loc cu fraţii lui. Tot satul îi zicea Olteanul. Cică Duran
muncea pe Izvoranca pământurile boiereşti luate în arendă. Pleca cu căruţa
cu săptămâna, îşi lua nevasta , pe Lefterica şi pe gineri-său, caii şi boii, şi
vacile şi le ducea pe luncă. Lunca era administrată de un arendaş oltean care
a pus ochii pe femeie şi s-a îndrăgostit de ea; azi aşa, mâine aşa, până când
au început să se întâlnească pe furiş. Duran cu Durănoaia seara veneau acasă
şi-i lăsau în luncă pe Lefterica şi pe Tănase, bărbatul ei. Olteanul se
împrietenise cu Tănase şi-l trimitea cu animalele în fânării să le pască. El
rămânea cu Lefterica şi se iubeau până-n zori. Rodul iubirii lor fusese Ionel.
Se cunoştea că era os de boier, altfel decât cei doi care-i semănau leit lui
Tănase. Dar tot gura lumii povestea că Lefterica fusese blestemată de
Dumnezeu să se ducă pe lumea cealaltă aşa de tânără şi să lase trei copii
10