NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

momente ne trezirăm cu cortul în spinare urcând coama unui deal în căutarea
unei poieniţe unde să-l întindem.
Zgomotele se potoliseră, se mai auzea doar clipocitul acelei cascade
mici şi vântul care aducea o răcoare tăioasă de la nord; luna răsărise şi ea,
înconjurată de o puzderie de stele şi se aşezase majestoasă la jumătatea celor
doi munţi între care stăteam noi.
“Marika, o întrebai eu, tu ai mai întins vreodată cortul?…Că eu habar
n-am…” “Nici atât!- răspunse ea- dar cred că nu e mare filozofie…”
Până la urmă scoserăm din rucsac cortul şi încercarăm să înfigem
beţele în pământ şi să întindem pânza cortului. Câţiva trecători care ne
văzuseră începură să râdă: “Ha,ha ,ha ia uite-te la ăia că pun cortul pe cer!”
Adică noi îl puneam cu acoperişul în jos, Marika râse ca o nebună, într-un
timp când eu mă străduiam să-l întind, mă şi inervă râsul ei isteric. “Pune,
dragă, mâna, colea că ai să dormi tu mâine, dacă mai râzi!” Am terminat de
aranjat cortul pe la trei noaptea, ne mai rămăseseră câteva beţe, cărora nu le
mai vedeam rostul; am aşternut în cort o saltea pneumatică şi ne-am culcat;
ne cuprinsese frigul, am luat-o pe Marika în braţe, am sărutat-o, am stâns-o
puternic la piept şi am adormit cu capul pe braţul ei, îmi sufla uşor un abur
cald ca o dulce sălbăticiune peste gât şi din când în când îmi căuta gura şi mio
astupa cu gura ei…
3
Am mers cât am mers pe linia ferată şi am ajuns într-o gară, nu-i
mai reţin numele şi ce importanţă ar mai avea azi numele acelei gări, era o
gară mică cu o sală de aşteptare doi pe doi, într-un godin mai pâlpâiau câţiva
cărbuni, pe o bancă de lemn sforăiau întinşi doi călători care probabil aşteptau
şi ei un tren, o lampă mică, de miner, pâlpâia la capătul băncii. Călătorii,
oameni sărmani, stăteau strânşi unul în altul, tăcuţi şi zgribuluţi, mulţumiţi că
au găsit un acoperiş care-i scapă de gerul aspru al dimineţii. “Unde mergi,
unchiule?”- îl întreb eu pe unul din călători. “Noo, bădie, zice el, noi merem
la Cluj!” şi bucuria mea a fost mare când am auzit că merge în aceeaşi
direcţie cu mine. şi ne-am luat cu poveşti, că cine sunt şi de unde vin, unde
mă duc şi la cine mă duc; i-am răspuns şi lui cam ce-i răspunsesem lui Iulceo
Neni, tot nişte bazaconii…
“ Nooo, bădie, mă atenţionează el, pe-aici colcăie hoţii, ieri la poliţie
prinseseră doi tâlhari care omorâseră un grof din partea Dejului şi-i furaseră
banii!” Mi-am pipăit legăturile cu pengăii şi filerii şi am văzut că erau tot la
92