NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

dulce mister şi-o dulce ispită; după ce ai aflat totul despre ea e ca şi cum ai
călca printr-un pustiu pe care ai vrea să-l însufleţeşti cu prezenţa ta.
Marika observase că acest trecut al ei nu-mi cade bine, îmi trage
albumul din mână şi-şi continuă povestea ei de dragoste, schimbând registrul
amintirilor: “Şi apoi, după nuntă, a început calvarul…Mi-am dat seama că nu
e bună niciodată prea multă fericire şi nici nu trebuie să ne bucurăm de ea…A
început apoi să întârzie de acasă, azi şedinţă, mâine şedinţă, el era şi membru
de partid. Într-o zi vine la mine foarte bucuros: ştii că frati-to vrea să mă
trimită la “ştefan Gheorghiu”?, mâine plec, să-mi faci bagajul…Păi bine, măi,
omule, pe mine cui mă laşi, ce, “ştefan Gheorghiu” e colea?, e tocmai la
Bucureşti, se duce dracului de râpă căsnicia noastră! Ce, zice el, e mai
importantă căsnicia noastră decât şcoala de partid? Când l-am auzit aşa, mi s-
a înfipt un cuţit în inimă! Eu le dau dracului de bagaje, i-am zis, i-aţi boarfele
şi pleacă de la mine din casă! Mi-a scris peste o lună de la Bucureşti să-l iert
pentru tot ce mi-a făcut că el nu era făcut pentru căsătorie, el trebuie să ajungă
cineva…Asta a fost frumoasa mea poveste de dragoste!”- încheie Marika,
oftând… “Probabil că omul aspira spre ceva mai înalt!” “Aspira pe dracu, l-a
strivit frati-mi-o ca pe un păduche, i-a găsit o chichiţă în biografie, i-a făcut
un referat şi acum vinde haine vechi prin talcioc!” “Lasă, Marika, alţii au
păţit-o mai rău ca tine!- o încheiai eu, făcând aluzie la situaţia mea. “Ai
dreptate, zise ea, stingând becul şi desfăcându-şi bluza şi fusta să se culce, îi
vedeam corpul în lumina geamului şi deodată am uitat tot trecutul ei şi mă
repezii la ea prin întuneric şi o cuprinsei în braţe; corpul gol al femeii mă
năuci câteva momente, o biruii cu o ploaie de săruturi pe coapse ,pe sâni, pe
gură şi o aruncai în pat ca pe o jucărie. “Stai, mă, prostuţule, zise ea, ce eşti
aşa de nerăbdător, stai să-mi iau şi eu cămaşa de noapte!” Se sculă, se piti
după uşa şifonerului, care între timp se deschisese, şi-şi trase pe cap acea
cămaşă de noapte, venind lângă mine ca o pisicuţă. “Hai acum să ne culcăm,
dar dezbracă-te şi tu, nu te-i culca aşa îmbrăcat…”
A doua zi am făcut rost de certificatul medical, de fapt nu l-am luat
atunci, domnul doctor Ionescu m-a scris în registrul de bolnavi şi mi-a spus
că mi-l dă când mă întorc, apoi am fost cu Marika la O.J.T. să vedem ce
posibilităţi avem de plecare. Peste o zi se făcea o excursie la Lacul Roşu şi
ne-am înscris şi noi cu gândul să rămânem pe acolo o săptămână. şi eu şi
Marika am intrat deodată într-o zonă fantastică a vieţii, până acolo a fost o
atmosferă debordantă, nişte tineri studenţi cu o chitară cântară fel de fel de
cântece, un pensionar umplu maşina cu bancuri despre olteni, de unde la
scotea, nu ştiu, era o întreagă enciclopedie de bancuri în capul lui, aranjate
tematic, despre dragoste, despre Bulă, bancuri politice cu Stalin când a ajuns
în Rai, despre şefi etc. Ar fi vrut să spună el şi despre iubitul nostru
conducător, dar îi era frică de cei de la secu, care se infiltraseră peste tot.
Marika fusese tot timpul de o veselie exuberantă, eu eram mai reţinut, îmi
90