NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

imensă apă. Casa sărăcăcioasă a lui Iulceo Neni, aşezată la marginea satului
părea o colibă părăsită, curtea era pustie, doar o potaie de câine, zgribulit,
tremura lângă geam, probabil în aşteptarea hranei. Mă gândeam ce să fac,
încotro s-o iau, scrutând cu privirile imensa câmpie albă.
Sunt sigur că acum în mânăstire s-a dat alarma şi Agneta a auzit, mai
întâi cred că m-a chemat la el Pater Vardian să-i spun ce citisem din Biblie şi
când a văzut că nu mai sunt, a chemat pe Peter Bucsi şi l-a pus să mă caute
prin mânăstire. Apoi a anunţat jandarmii de dispariţia mea…
“ Nu, Iulceo Neni, nu mai trimiteţi după jandarmi că am fugit fără
ştirea boierului…”- am reuşit eu să îngaim pe şoptite. “Ăsta e vreun pungaş, o
fi fugit din puşcărie…”-zise unul dinn cei doi. “N-are mutra de hoţ!- îi dădu
replica al doilea. “Hai să mergem că întârziem de la târg!- îi zise primul şi
plecară…”Să ai grijă, Iulceo Neni, de el că e copil sărman…”- strigă al doilea
din uşă.
Iulceo Neni, trăi-o-ar Dumnezeu, a făcut căldură în casă, mi-a fiert apă
şi m-am spălat, apoi a venit cu nişte haine de-ale răposatului şi mi le-a dat de
pomană. Mi-a adus apoi pâine cu slană şi-am mâncat bine, după care m-am
culcat. M-a luat un somn greu, ca de plumb, eram foarte obosit, extenuat
chiar, şi nu ştiu cât am dormit că atunci când m-am trezit, n-am mai avut timp
să mă gândesc ce e cu mine.
“Tot n-am pe nimeni, maică, n-ai vrea să rămâi la mine, m-a implorat
Iulceo Neni, să devii copilul meu că sunt aşa de singură şi părăsită de
Dumnezeu…” La un moment dat m-a fulgerat ideea să-i spun lui Iulceo Neni
totul şi să rămân la ea împreună cu Agneta. Chiar m-am gândit să-i scriu
Agnetei, s-o trimit pe femeie cu biletul la mânăstire s-o ia şi pe ea. Toate
acestea îmi veneau în gând printre visul proaspăt care-mi stăruia sub pleape şi
nu puteam să scap de el. Visul meu era foarte aproape de realitate, cu aceleaşi
date, eram în mânăstire, noaptea, citind Biblia; la un moment dat am găsit un
cuţit şi l-am ucis cu el pe Pater Vardian. De fapt Agneta mă rugase să fac
acest lucru. A venit apoi Peter Bucsi cu piciorul lui bont, şontâc, şontâc, şi i-
am înfipt cuţitul şi lui între coaste,. I-am luat cheile Bisericii de la brâu, am
furat banii din cutia cu mir, şi am fugit cu ei…,În urma mea au apărut trei
jandarmi, i-am văzut cum le fluturau penele de la pălării, alergându-mă…La
un moment dat mi-au pierdut urma, unul dintre ei a tras cu puşca după mine,
dar nu m-a nimerit. Cam în acest zgomot m-am trezit eu…
Trebuie să plec, mi-am zis, după discuţia cu Iulceo Neni, ar fi fost o
nebunie să rămân aici; în câteva zile mă depistau şi mă băgau la răcoare! Am
scos câţiva pengăi din sân şi i-am spus gazdei mele: “Mătuşico Iulceo Neni,
trebuie să plec, îmi pare rău că te părăsesc, m-ai îngrijit ca o mamă, dar
înţelege-mă, ia, colea câţiva pengăi să ai de cheltuială că mă grăbesc!”
Bătrânica începuse să plângă apoi să-mi povestească şi viaţa ei, cine a fost, ce
a făcut, cum fusese ea măritată cu un grof şi fugise de la casa lui cu un
84