NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

acasă!” “Ce să mai caut acasă, domnule Mihaly, ce să mai caut? Până acum,
cât am fost despărţiţi, aveam o speranţă, ştiam că trăieşte, ştiam că ţine la
mine şi că trebuie să revină; acum ce să mai caut acasă?”
Vrusei să-i spun că viaţa are hăţişurile ei, îmi veni în cap ideea să-i
spun că e o femeie frumoasă şi oricând îşi poate relua viaţa de la capăt, dar
mă gândii că nu era momentul acum, în aceste triste clipe…
“Eram prin anul doi de facultate- reluă ea firul discuţiei după câteva
clipe de tăcere, ştergându-şi lacrimile- îmi amintesc ca astăzi, serviam masa
la cantina facultăţii, era o înghesuială a naibii, ieşisem de la un examen şi se
îmbulziseră toţi acolo, el era în urma mea cu tava cu mâncare în braţe…Nu
ştiu cum se face că cei din spate îi fac vânt şi-şi varsă mâncarea pe bluza mea,
o bluză la care ţineam foarte mult, îmi murdărise tot spatele şi mâneca
dreaptă. Eu m-am uitat odată la el urât, cu o privire tăioasă, îmi venea să-i
bag mâinile-n gât de ciudă. El mă priveşte în ochi, mă ia de mână, mă sărută
şi-mi zice: te rog frumos, iartă-mă! Aşa ne-am cunoscut noi… A doua zi m-a
căutat la cămin şi mi-a adus cadou o bluziţă fină, extraordinar de
frumoasă…Am stat agăţaţi aşa doi ani…El tot mă bătea la cap să ne
luăm…Eu nu prea eram de acord, mi se complica studenţia, veneau copiii şiapoi
cu repartiţiile ştii cum era…După doi ani ne-am luat…A fost ceva
frumos…Logodna am făcut-o la mine…Amândoi pluteam de fericire…Am
trăit fericiţi un an şi ceva şi apoi a venit tragedia, aşa din senin…Nu făceam
copii…El mă jigneşe…Numai curvele nu vor să facă copii, zice, şi pleacă de
acasă şi vine beat mort…Am trăit aşa câţiva ani buni…Eu nu-l mai puteam
suferi în halul ăsta…Aaaa, ai pe altul, zice el, tocmai atunci la proiectări
venise un inginer tânăr de la Bucureşti şi m-a căutat de câteva ori la telefon
acasă pentru nişte lucrări…Devenise foarte gelos…Mă sufoca, pur şi simplu
cu prezenţa lui…şi-am divorţat…Dar n-am putut să scap de el, venea zilnic
acasă cu flori, voia să mă recucerească…Eu mi-am dat seama că acest om mă
iubeşte mult şi ne-am împăcat…”
Ieşisem pe porţile cimitirului, domnul doctor Ionescu plecase
neobservat spre staţia de tramvai, am văzut că părea supărat pe Silvia, mai
târziu am aflat că şi el credea, cum de altfel credea toată lumea , că ea fusese
de vină, un bărbat e un răsfăţat- zicea el- e un copil: de femeie depinde totul,
ea e şi iubită şi mamă şi…
Oraşul în acea seară îşi trăia plenar viaţa, tramvaiele treceau în sus şi
în jos, pierzându-se în semiîntunericul străzii, forfota oamenilor, a tinerilor, în
special, care ieşiseră de la film, se amesteca cu zgomotul străzii dând
impresia că nimic deosebit nu se întâmplase pe pământ, doi cheflii mergeau
de braţ şi cântau un cântec obscen, ceva cu o bidinea care n-avea coadă, doi
tineri, băiat şi fată, profitând de umbra unui mare castan se sărutau şi se
îmbrăţişau pe o bancă de mama focului…
77