NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

Cam aşa au trecut sărbătorile Crăciunului, cu necazuri şi cu întâmplări
care mă întristaseră şi mă uimiseră. Deşi nu-mi plăcea să mă întorc la
mânăstire, doream să plec cât mai repede din mijlocul acestor necazuri şi să
mă întâlnesc cu Agneta. Acolo m-a luat iar în primire Peter Bucsi: “Bine-ai
venit ,pui de călugăr ce eşti, credinţa, adevărata credinţă e-n noi, în puterile
noastre…” Poate are dreptate Peter Bucsi cu credinţa lui; noi, oamenii,
trebuie să credem în noi, în forţele binelui- zicea el ca un Toma
Necredinciosul, nu în icoane sau în biserici în care a intrat erezia sau într-un
Dumnezeu pe care nu l-a văzut nimeni şi în numele căruia se omoară om cu
om, cum zicea mama, şi se fac atâtea răutăţi pe pământ, sau în Biblia lui Pater
Vardian care propovăduia credinţa în viaţa de dincolo pe care n-o văzuse
nimeni…
19
Ieri de dimineaţă, tocmai când semnam condica, mă cheamă maistru:
“Meştere, Mihaly, aşa îmi zicea el mie, te caută cineva la poartă!” “Cine?- îl
întreb eu curios, tocmai voiam să mă urc pe macara să-i dau drumul şi acum,
auzi, mă caută cineva la poartă, cine e ăla, maistre?” “Un aiurit, îmi răspunde
el în zeflemea, parcă ar fi filozoful Socrate!” În sfârşit, plec spre poartă,
când văd eu cine e, m-a apucat un râs aşa de unul singur, nu puteam să mă
mai opresc, auzi chestie, “parcă e filozoful Socrate”, şi cine credeţi că era?
Era Spânache al meu! De-atunci aşa i-am zis: filozoful Socrate!
“Domnule Mihaly, te caut de trei zile şi nu te găsesc, pe unde umbli,
domnule,- sare el spre mine, scărpinându-se în cap şi trăgând dintr-un muc de
ţigară; avea părul vâlvoi, ai fi zis, dacă nu-l cunoşteai, că scăpase dintr-o
încăierare, faţa îi era iritată, brăzdată de lungi şi adânci riduri, cravata îi stătea
în neorânduială- ce se întâmplă, domnule, cu dumneata, ce ghinion te paşte,
ai o soartă foarte potrivnică, ce zeu din Olimp ai deranjat, că tot procesul ăsta
a luat o întorsătură idioată, s-au luat declaraţii de aici şi eşti făcut cu ou şi cu
oţet, tovarăşa Pomană-aia, şi cum dracu o mai cheamă, a luat referinţe de la
trust împotriva dumitale, centrala urlă că, ce, alt macaragiu mai breaz ca
dumneata nu mai găsesc ei acolo, ce ţin în funcţie un bolnav mintal? În fond
cine eşti dumneata, domnule Mihaly? Care este realitatea despre dumneata,
eşti un om cinstit şi sincer, ce dracu , vor să-ţi bage curva asta pe gât cu sila
sau fufa asta a dumitale are pe cineva pe undeva pe sus care are atâta
influienţă?, îmi scapă procesul din mână, domnule, nu pot să-l mai stăpânesc,
62