NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

După ce a auzit că sunt fostul călugăr de la Dej, m-a luat de mână, de fapt se
încleştase de mine, şi am urcat nişte dealuri spre o lizieră de brazi tineri şi neam
ascuns aici, urmărind cu sufletul la gură ce se petrecea cu oraşul, cum lua
foc şi cum ieşau pe ferestre flăcările lacome şi cum săreau pereţi întregi din
clădiri, până dimineţa când a încetat totul…Se iveau zorii prin praful şi
fumul ridicat în slăvi, noi am întins o manta şi ne-am aşezat pe ea, i-am dat
doamnei Clara o flanelă de-a mea şi-am adormit strânşi unul în altul şi de
frică şi de oboseală.
Şi acum să revin la mânăstire, după slujbă şi după masă, când m-a
chemat Pater Vardian să-i pregătesc baia, n-am putut să văd din doamna
Clara decât capul şi coapsele pierdute în clăbucul alb din cadă. Când cădeau
acele obuze şi schije şi bombe, corpul ei nu mai era acelaşi corp, scrijelit şi
urâţit, acum mă încălzea matern şi-mi trezea acea dragoste nebună de viaţă de
care mă agăţasem eu de a pleca cât mai repede din mânăstire s-o caut pe
Agneta.
“Dormeam sus în dormitor, îmi povestea doamna Clara, acolo pe deal,
aud la uşă în miez de noapte, cioc, cioc, cioc, soţul nu putea fi, plecase la
Budapesta cu fata la şcoală, eu n-am vrut să deschid; auzisem c-au intrat
ruşii în oraş, dar nu credeam că vor veni aşa de repede la castel…Aud bătăi în
uşă, loveau puternic cu patul armei, era un ofiţer beat care striga mereu: stoit,
hazaica! stoit! A spart uşa, au sărit ţăndări din ea, s-a repezit la mine vrând să
mă violeze, eu am sărit la icoană, mă închinam şi mă rugam lui Dumnezeu să
mă scapă, el se repede la icoană şi o trânteşte jos pe podea făcând-o praf. Te-a
părăsit şi Dumnezeu, i-am strigat eu, înfuriată, era un Tizian veritabil
cumpărat de la Paris, criminalule! Nu ştiu dacă a înţeles ceva, vine la mine ca
un porc, pune arma jos şi încearcă să mă ia în braţe şi să mă sărute. Eu m-am
prefăcut că răspund la obrăzniciile lui, m-am aplecat peste baldachin, am luat
arma şi am slobozit-o în el, apoi am fugit jos pe scări şi-am luat-o la fugă prin
grădină…Când m-am uitat în urmă, doi ofiţeri fugeau după mine…Aşa te-am
întâlnit pe tine acum…Mi-e frică, nu vreau să mă mai întorc în oraş, ăştia mă
vor împuşca!”
Mie însă nu-mi stăteau gândurile la poveştile ei, îmi făceam planuri
peste planuri cum să ies din raza oraşului să pot pleca la Agneta…
17
Când am ajuns acasă de la Trocadero o găsesc pe nevastă-mea în
hol, mă aştepta. Se îmbrăcase simplu, îngrijit, aşa cum ştia ea că-mi place
mie şi mi se păru, de când n-o mai văzusem şi nu mă mai interesa, că se
57