NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

în portbagaj, da, da, nu mai daţi din cap, altădată s-a repetat figura cu
scândura, camioane întregi au plecat de-aici cu scândură şi cu fier beton spre
şantierul personal al tovarăşului inginer care-şi contruieşte o frumoasă vilă la
marginea oraşului!”
Secretarul care răspundea de economic a ascultat ce a ascultat, apoi a
zis: “Mai ai ceva de spus?” “Nu mai am nimic, dar rămân indignat de
atitudinea dumneavoastră care văd că-i puneţi parte!” Toată sala a rămas
împietrită de curajul meu. “Bă, Mihaly, îmi şopteşte domnul inginer Ionescu,
trebuia să taci din gură, tu ştii cine e căcatu-ăsta de inginer?” “Cine?” “Este
nepotul secretarului-prim, o să te măture, dracului, de pe şantier!” “Să mă
măture, domnule, odată, să mă măture, strig eu tare, şi le trag o înjurătură pe
ungureşte, asta aştept şi eu, să mă măture, că ajung cu ei până sus!”
“Tovarăşe Mihaly, de ce faci afirmaţii gratuite la adresa unui cadru din
şantier?”- mă ia secretarul economic cu o voce aparent calmă dar în care
fierbea un cazan de draci. Nu prea am înţeles unde vrea să bată el cu această
afirmaţie, dar a reuşit să mă înfurie şi mai rău şi i-am răspuns obraznic, chiar
cu impertinenţă: “ Sunteţi o şleapcă de corupţi, ce, aţi uitat când aţi luat lăzile
cu căpşuni de la ceapeul din Ograda? Pentru tovarăşu’ cutare, pentru …” S-a
făcut că nu înţelege, dar am văzut că s-a roşit la faţă şi a luat altă vorbă.
Şi acum revin la ce spuneam mai la început, nu cred că a fi sincer şi
cinstit şi a spune lucrurilor pe nume înseamnă a fi revoltat împotriva vieţii;
împotriva vieţii abjecte, da! şi acest lucru este o floare rară astăzi când lumea
este aşa de dedublată…şi cred că este de vină societatea în care
trăim…Comunismul i-a învăţat pe oameni aşa, să spună una şi să facă alta!…
“ Domnule, te mănâncă rechinii, domnule, dacă nu te potoleşti, o ţinea
una şi bună domnul inginer Ionescu, eu sunt Stan Păţitul, îţi spun una recentă
de acolo de la mine din Oltenia, au pus la Sfatu Popular un primar cinstit cu
care nu puteau să se joace, când au văzut că nu mai pot fura, l-au lucrat,
domnule, la judeţeana de partid, i-au fabricat securiştii o declaraţie nu ştiu de
la cine că ar fi fost legionar…şi el, săracul, pe timpul legionarilor avea doar
treisprezece ani! şi-n două luni l-au dat afară!…” “Păi, îmi dau eu cu părerea,
atunci când îl puseseră nu ştiau c-a fost legionar?” “Tocmai în asta constă
ironia, că atunci nu fusese ce zic ei acu că este!” “Interesant, încheiai eu,
mârşăvia pe pământ are mii de feţe, şi dacă eu tac, dumneavoastră tăceţi,
ceilalţi tac, atunci se întinde ca un cancer peste toată ţara, ne cuprinde pe
toţi!”
16
52