NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

Legat de revolta mea cu care pierd categoric în viaţă, mi-a venit în
minte o scenă de la o şedinţă de partid: toţi se întrebau de ce n-ajunge
cimentul şi scândura pe şantier. Eu de acolo de sus, din înaltul cerului,
vedeam de ce n-ajunge. Le furau şi le vindeau! Puneau câte un chibiţ mai
tânăr, venit proaspăt pe şantier, lua sacul de ciment şi-l vindea, la fel şi
scândura, şi fierul beton! Şi banii îi împărţeau toţi în ochii fariseului ăsta de
inginer de la aprovizionare…În şedinţă, se scoală fariseul şi strigă:
“Tovarăşi!… (domnul inginer Ionescu îmi face cu ochiul, ştia şi el chestia că
i-o spusesem de atâtea ori!) tovarăşi!, mai repetă el cu scopul de a se linişti
adunarea şi de a se face ascultat; luase o mască de om împovărat de parcă
toată construirea socialismului apăsa pe umerii lui încovoiaţi şi pe cocoaşa lui
care, atunci când gesticula, îi ieşea în spate cât o minge de fotbal, îmi
reproşaţi că nu ajung materialele…ştiu eu ce fac paznicii noaptea? Eu viu la
servici dimineaţa şi găsesc materiale lipsă…”Nu este adevărat, tovarăşi, se
ridică magazionierul cu statura lui pitică şi puţin chel în creştet, stârnind
întotdeauna, când îl vedeai, un râs homeric, eu eliberez materiale numai
pentru o zi de lucru, materialele se evaporă ziua şi domnul inginer de la
aprovizionare nu e străin de ele!” Toţi din şedinţă s-au pus pe râs şi câteva
clipe nu s-a mai înţeles nimic. “Dumneata să taci, tovarăşe, îl apostrofează
secretarul de partid de la prezidiu, cu care eu avusesem de-aface atunci cu
puşcăria, să vorbeşti când ţi-o veni rândul…” Magazionerul ne spunea că el
nu poate aştepta niciodată să vorbească atunci când îi vine rândul pentru
simplul motiv că până să-i vină acel rând, el uită să spună ce-avea în cap, uită
repede, asta e, şi el de aceea intervine imediat când se iveşte ocazia. Dar
atunci, mai de frică, mai de ruşine a tăcut.
“Vezi, domnule inginer Ionescu, prin asta greşim noi, în socialism, că
astupăm gura oamenilor cinstiţi şi lăsăm leprele să umple şedinţele cu vorbe
goale!” Şi n-am mai putut să mai rabd, m-am sculat şi l-am întrebat pe acel
inginer de la aprovizionare: “Pe ce te bazezi, domnule inginer, când spui
aceste baliverne?” Toţi oamenii şi-au întors privirile spre mine, curiosi să
vadă cine-l înfruntă pe dioscur, domnul inginer Ionescu m-a tras de mânică să
tac: “Lasă-i, mă, dracului, că nu scoţi tu urâţii din ţară!” Secretarul acela de la
raion se întoarce la secretarul de partid pe trust şi cere lămuriri în privinţa
mea, cine sunt sau ce vreau, cam aşa ceva, la care acel inginer care vorbea,
răspunde sarcastic: “Un puşcăriaş, tovarăşe secretar, care şi-a lăsat nevasta cu
doi copii, a început să-i deraieze mintea de pe linie câteodată!” La care eu,
nervos, în aprobarea muncitorilor, le-am dat replica : “Eu sunt macaragiu aici
pe şantier, tovarăşe secretar, nu sunt nici puşcăriaş, cum insinuează
magazionierul, şi nici nu-mi deraiază mintea de pe linie, eu de acolo de sus
văd încotro o iau materialele de construcţii; alaltăeri acest inginer, care se
bate cu pumnii în piept că e cinstit şi nu vrea să mintă partidul, a trimis un
chibiţ cu doi saci de ciment şi i-a vândut pe nimica toată, unuia care i-a vârât
51