NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

naturală…” “şi crezi că te ia ea pe tine cu doi copii?” “Eu cred că da, pentru
că am întrebat-o şi mi-a zis că dacă asta ne va fi soarta…! ” Vezi- zice- ce
faci cu divorţul ăla că n-aş vrea să mă mai încaier cu fosta ta consoartă, cum
mi-a făcut-o alaltăieri în Piaţă…Fă-zice- şi mie mi se făcuse o ruşine să intru
în pământ, nu alta!-să fii tu a dracului de fufă- auzi, domnule inginer, s-o facă
fufă, te jumol toată, şi se răţoieşte la ea, se strânsese lumea pe ele ca la
urs…,,În fond şi la urma urmei, ce mai vrea, dragă de la tine?- mă întreabă ea,
supărată.” Auzi întrebare, ce mai vrea ea de la mine? Acum, domnule inginer,
nu mai are nici-un rost, mândruţul ei a ieşit din spital ca o găină capie (
doamne fereşte, că nu-i vreau eu răul) cică are capul într-o parte şi schioapăta,
merge-n cârjă, ăia l-au pensionat de la şoferia lui, gradul trei, cu drept la alt
servici, dar acum nici de portar nu mai e bun, am auzit că bate la parchet în
urma noastră…L-a pocit soarta, domnule inginer!…” “L-a pocit pe dracu,
soarta, l-ai pocit tu, când l-ai aruncat pe fereastră!” “Ia uite, domnule, nici
domnul inginer nu mă crede! Aşa au zis şi ăia de la judecată…Cum să-l
pocesc eu când nici nu l-am văzut când a sărit? Eu n-aveam intenţia asta cu
el, voiam să-l prind viu şi nevătămat să-l invit pe scaun şi să-l întreb: Bine,
vere, văd că vă iubiţi, stai aici să chem şi eu un martor şi să vă fac papucii la
amândoi…Tu nu ştii că eu cu amărâta asta am doi copii? N-ai, mă, destule
femei în ţara Românească? Dar ce am avut cu cine sta de vorbă, domnule
inginer?”
În lungile mele plecări cu maşina, că atunci eram şofer de cursă lungă,
simţeam eu că ceva nu-i în regulă şi parcă mă apuca un fior, un bărbat simte
imediat că ceva nu e la locul lui cu nevasta, mă apuca aşa un tremurat şi nu
ştiam de ce până când o vecină de apartament mă cheamă în hol şi-mi spune:
“Domnule Mihaly, te văd om în toată firea şi nu mă lasă conştiinţa să nu-ţi
spun ceva! Te-i supăra, nu te-i supăra asta e treaba dumitale, dar eu nu pot să
mai rabd!” “Da, tanti, de ce să mă supăr!” “Uite ce e, Iulia dumitale intră
seara cu un bărbat străin în casă, eu nu ştiu, maică, dacă e rudă sau amant,
dar mi-e milă de dumneata că munceşti de dimineaţa până seara şi ai şi copiii
ăia buni! şi n-ai pentru cine, maică…” Eu am tăcut şi m-a cuprins o furie de
nedescris. Am plecat imediat de lângă acea femeie şi-am vrut să mă duc la
Iulia s-o iau la bătaie…Dar n-am făcut-o, am vrut să mă conving personal, m-
am suit în apartament, am jucat ceva teatru, cum că sunt obosit, şi m-am
culcat devreme. I-am spus Iuliei că a doua zi trebie să plec la Roman cu niştr
tablă galvanizată şi trebuie să stau acolo o săptămână…Cred că ceva prinsese
şi fetiţa c-o vedeam tristă şi mă tot ruga să stau acasă. De ce?- am întrebat-o
eu. Fetiţa ocolea răspunsul ş-mi răspundea galeşă:”Aşa, că vreau eu…” Am
plecat la servici şi l-am rugat pe Iordache de la garaj să-mi bage maşina-n
revizie că nu mă mai ţin frânele…şi pe înserat m-am întors acasă .Am
descuiat uşa( apartamentul era încuiat cu iala). şi apoi a urmat ce a
urmat…Eu, după ce l-a luat salvarea m-am prezentat la Miliţie pentru
5