NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)
cu puţină apă şi după câteva minute s-a trezit. “Bă, Mihaly, băăă, eu am ţinut la două lucruri în viaţă, la Silvia şi la această invenţie! Pe Silvia am pierdut-o, invenţia în schimb mi-a reuşit, a ţâşnit apă de acolo din fiarele alea şi s-a aprins becul…Am primit brevetul de la Secretarul-Prim…” 12 Spre sfârşitul toamnei, bucătarul stăreţiei, care era angajat civil, plecă în război cu ordin de concentrare şi eu fusei chemat de Părintele Visarion la economat să iau bucătăria în primire. Acest fapt m-a supărat foarte mult, nu-mi mai rămânea timp pentru citit şi nu puteam să mă mai întâlnesc nici cu Agneta. Darul bucătăriei îl învăţasem de la mama; fiind cel mai pipernicit din casă,mă duceam adesea pe vatră şi eram atent cum face mama bucatele. Părintele Visarion auzise de acest dar al meu şi mă ruga adesea să-i pregătesc mâncarea pe lângă bucătarul stăreţiei, mâncare care-i plăcuse foarte mult, rîmânând încântat. ,Într-una din zile vine Pater Vardian la bucătărie şi-l întreabă pe Părintele Visarion cine a făcut mâncarea. “Ăsta, Preasfinţia ta!”-îi răspunde Părintele Visarion şi arată cu degetul spre mine. şi eu cu smerenie: “Am căpătat această învăţătură de la mama!” Părintele Visarion: “Foarte frumos, e bine când omul le ştie pe totate!” “ şuncă mai e în cămară?- mă întreabă Pater Vardian- adu-mi şi mie o porţie de şuncă cu vin!” Mi-am adus aminte că e vineri şi-am vrut să-i spun şi lui, dar Părintele Visarion mi-a făcut semn să tac. I-am adus şuncă afumată cu muşdei de usturoi şi o sticlă de vin din vinul de cuminecătură adus de la Debreţin. “Să vină cu masa în scriptorum, am treabă, lucrez la o teză de doctorat despre doctrina Horti şi catolicism, trebuie să îmbinăm religia cu politica!”- i se adresează el Părintelui Visarion şi dispare pe uşă. După ce pleacă Pater Vardian, vine şi Mater Dolorosa care, de câte ori mă vedea, punea capul în jos şi mă întreba ce mai fac şi-mi întindea câte o sută de pengăi: “Na, Mihaly, să-ţi iai haine că tu eşti ca şi copilul nostru!” 38
“Mulţumesc, Mater Dolorosa, dar eu v-aş ruga ceva şi mai important, Agneta are rude în oraş şi nu îndrăzneşte să vă ceară voie să le viziteze…” “Cine e Agneta asta?”- mă întreabă ea curioasă. “Fata care vă serveşte masa!” “,Îi dau voie oricând doreşte că e o fată bună!” Şi în acea sâmbătă Agneta a ieşit prima dată pe uşa Stăreţiei după rugăciunea de prânz ,iar eu am sărit zidurile gardului în urma ei şi-am apucato de mână şi-am luat-o pe o potecă prin spate şi-am mers cu ea aşa aiurea pe linia fierată până ne-am trezit într-o pădurice de stejar. Era toamnă mohorâtă, uscată şi prăfuită, câmpul tot parcă se îmbrăcase în doliu, negru şi pustiu, pe jos covor de frunze uscate, sunau sub paşii noştri ca nişte mătăsuri bătute de vânt; Agneta tăcea, tăceam şi eu,îi simţeam răsuflarea aproape şi pulsul prin palma pe care i-o strângeam cu palma mea, acele firişoare de vine cum se zbăteau sub podul palmei ca nişte mici viermuşi. Mie a început să mi se facă frică. Agneta a început să plângă: “Mihaly, ce facem noi?”- m-a întrebat ea printre lacrimi. “Nici eu nu ştiu, Agneta!” “Tu, îmi şopteşte ea încet, trebuie să ştii că eu n-am pe nimeni pe pământ! Bunica aia care m-a crescut şi m-a adus aici a murit şi eu am rămas singură, dacă ne află Mater Dolorosa ne afuriseşte pe amândoi.” “Nu trebuie să-ţi fie frică de Mater Dolorosa, eu am o taină cu ea…” “Ce taină?”- mă întreabă ea curioasă. şi-i povestesc întâmplarea cu Părintele Visarion după care rămâne buimacă, nu mi-a mai replicat nimic, a întors faţa spre mine şi i-am descoperit ochii-aceia plânşi, trişti şi frumoşi ca două migdale răscoapte şi obrajii roşii şi fierbinţi ca pala focului şi i-am prins faţa între palme şi-am sărutat-o şi ea a căzut moale cu capul pe umărul meu, tăcută, într-un extaz dulce…Am strâns-o în braţe cu ochii pierduţi în zare până departe, la marginea pământului şi-am descoperit acolo o culoare pe care n-o mai văzusem niciodată: un roşu –liliachiu care se vărsase peste tot orizontul… Nu-mi dădeam bine seama dacă mă aflu într-un vis sau aevea, Agneta lângă mine părea coborâtă din basmele pustei, o regină de la curtea lui Atila care coborâse pe pământ să mă zăpăcească…şi în acele clipe mi-a apărut pentru prima dată în imaginaţia mea Pater Vardian cu răutatea lui sub chip de drac… “Hai să mergem!”- s-a rugat Agneta de mine, într-un târziu. “Unde?”- am întrebat-o eu. Aş fi plecat cu ea acasă, oriunde şi poate aş fi făcut bine, nu lăsam întâmplările vieţii în voia sorţii să-şi bată joc de noi în acest hal… Adeseori, de acolo de sus când mânui macaraua aceea de-asupra oraşului, printre furnicarul acela de lume, mi-apare câte o fată de vârsta Agnetei în faţă aducându-mi aminte scena aceasta de dragoste şi-mi vine să strig după ea ca un prost:”Agnetaaaa!” Apoi mi se cască în faţă pustiul acela de timp de aproape patru decenii şi-mi strâng mâna pe manşa macaralei, răzbunându-mă pe fierul acela rece şi mut. Când am venit în mânăstire, m-a luat în primire Peter-Bacsi: “Unde-ai fost, pui de călugăr, că te-a căutat Pater Vardian?” “Aici, unde să fiu?”-i-am 39
- Page 1 and 2: ION IONESCU-BUCOVU Îngerul care a
- Page 3 and 4: Viaţa are înălţările şi căde
- Page 5 and 6: naturală…” “şi crezi că te
- Page 7 and 8: macaragiu să te schimbe, să-ţi i
- Page 9 and 10: Mi-a venit în minte Peter-Bacsi ca
- Page 11 and 12: Şi Piri, printre lacrimi, îmbrăc
- Page 13 and 14: ucurat foarte mult. Sora mea m-a lu
- Page 15 and 16: de aviaţie, fusese şi el pe la ta
- Page 17 and 18: dăduse ordin zugravului să-i pict
- Page 19 and 20: care ne urmăreşte în secret şi
- Page 21 and 22: necunoscut, străin de mine; de aco
- Page 23 and 24: Eu am plecat, am întins pasul spre
- Page 25 and 26: ca el să caute acele probe de care
- Page 27 and 28: şi astăzi mă întreb cum a intui
- Page 29 and 30: Stam noaptea treaz cu gândurile r
- Page 31 and 32: ă, cutare! bă, cutare! ce e, domn
- Page 33 and 34: Căutam să răstălmăcesc acel vi
- Page 35 and 36: pe Dumnezeu de zile, suie-te acolo
- Page 37: dracului, s-ar putea să nu mă mai
- Page 41 and 42: capabili a săvârşi mari acte de
- Page 43 and 44: Apoi iar am mers o bucată de drum
- Page 45 and 46: “Peter Bacsi, sunt pedepsit de Pa
- Page 47 and 48: închid uşa şi am ieşit pe uşa
- Page 49 and 50: lucru. Visase o logodnă, ea era mi
- Page 51 and 52: Legat de revolta mea cu care pierd
- Page 53 and 54: După acel vis nenorocit cu Agneta
- Page 55 and 56: îl cunoşteam că era pus pe toţi
- Page 57 and 58: După ce a auzit că sunt fostul c
- Page 59 and 60: mine, căuta un punct în Univers d
- Page 61 and 62: apă şi să miroase a busuioc!”
- Page 63 and 64: Pomană asta se laudă pe la toţi
- Page 65 and 66: dumneavoastră, care ar trebui să
- Page 67 and 68: noastră…”- zise el dând ocol
- Page 69 and 70: stranie: îmi stăruia sub priviri
- Page 71 and 72: Castelul era aşezat într-o poieni
- Page 73 and 74: Eu mă bucuram pentru el pentru că
- Page 75 and 76: La orele treisprezece carul mortuar
- Page 77 and 78: acasă!” “Ce să mai caut acas
- Page 79 and 80: I-am sărutat mâna şi am plecat c
- Page 81 and 82: Nici astăzi, după atâta amar de
- Page 83 and 84: prăbuşise ca un castel de nisip
- Page 85 and 86: pădurar care, la rândul lui, fuse
- Page 87 and 88: Scăpat din acest sărut, îmi dăd
cu puţină apă şi după câteva minute s-a trezit. “Bă, Mihaly, băăă, eu am ţinut<br />
la două lucruri în viaţă, la Silvia şi la această invenţie! Pe Silvia am pierdut-o,<br />
invenţia în schimb mi-a reuşit, a ţâşnit apă de acolo din fiarele alea şi s-a<br />
aprins becul…Am primit brevetul de la Secretarul-Prim…”<br />
12<br />
Spre sfârşitul toamnei, bucătarul stăreţiei, care era angajat civil,<br />
plecă în război cu ordin de concentrare şi eu fusei chemat de Părintele<br />
Visarion la economat să iau bucătăria în primire. Acest fapt m-a supărat<br />
foarte mult, nu-mi mai rămânea timp pentru citit şi nu puteam să mă mai<br />
întâlnesc nici cu Agneta. Darul bucătăriei îl învăţasem de la mama; fiind cel<br />
mai pipernicit din casă,mă duceam adesea pe vatră şi eram atent cum face<br />
mama bucatele. Părintele Visarion auzise de acest dar al meu şi mă ruga<br />
adesea să-i pregătesc mâncarea pe lângă bucătarul stăreţiei, mâncare care-i<br />
plăcuse foarte mult, rîmânând încântat. ,Într-una din zile vine Pater Vardian<br />
la bucătărie şi-l întreabă pe Părintele Visarion cine a făcut mâncarea. “Ăsta,<br />
Preasfinţia ta!”-îi răspunde Părintele Visarion şi arată cu degetul spre mine.<br />
şi eu cu smerenie: “Am căpătat această învăţătură de la mama!” Părintele<br />
Visarion: “Foarte frumos, e bine când omul le ştie pe totate!” “ şuncă mai e în<br />
cămară?- mă întreabă Pater Vardian- adu-mi şi mie o porţie de şuncă cu vin!”<br />
Mi-am adus aminte că e vineri şi-am vrut să-i spun şi lui, dar Părintele<br />
Visarion mi-a făcut semn să tac. I-am adus şuncă afumată cu muşdei de<br />
usturoi şi o sticlă de vin din vinul de cuminecătură adus de la Debreţin. “Să<br />
vină cu masa în scriptorum, am treabă, lucrez la o teză de doctorat despre<br />
doctrina Horti şi catolicism, trebuie să îmbinăm religia cu politica!”- i se<br />
adresează el Părintelui Visarion şi dispare pe uşă.<br />
După ce pleacă Pater Vardian, vine şi Mater Dolorosa care, de câte ori<br />
mă vedea, punea capul în jos şi mă întreba ce mai fac şi-mi întindea câte o<br />
sută de pengăi: “Na, Mihaly, să-ţi iai haine că tu eşti ca şi copilul nostru!”<br />
38
Change language