NGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS-roman (1)

ă, cutare! bă, cutare! ce e, domnule, am ieşit eu calm, am venit să împărţim
bunurile, sare curva din maşină, care bunuri?,zic eu tot calm, bunurile
neveste-tii, sare blondul, domnule miliţian,i le dau ei că ea a muncit aici, nu
dumitale, un fute-vânt, care te ţii de fusta ei! ,Între timp nevastă-mea a
început să se jelească: aoleeeooo, aoleeooo, copiii mei n-au ce mânca şi el
aruncă sutele de lei pe la lăutari… faceţi ceva, domnule miliţian, că a
înnebunit nebunul…Ai înnebunit tu!- am strigat eu la ea, de ce-ai plecat deacasă
ca nebuna?…,În fine, au plecat, n-au rezolvat nimic cu mine, miliţianul
a strâns declaraţii de pe la vecini şi m-a băgat, nene, la zdup! Toată vara şi
toată toamna stau aici şi la iarnă când îmi vor da drumul am să mor de
foame!” Făcuse şi recurs, dar nu ştiu cum s-a terminat povestea…Ăsta
seamănă leit cu Spânache…şi chiar i-am povestit şi lui cazul şi ştiţi ce mi-a
răspuns?
“Ce, zicea el printre dinţii lui negri, umflându-se în pene ca un cocoş
gata de harţă,Roscolnicov nu rămâne cinstit şi după crimă?” “Cine dracului
mai e şi Roscolnicov ăsta?”- l-am întrebat eu. “Zici că eşti citit, mi-o retează
el, n-ai auzit de Dostoievski?” “Aaa, da, da, “Crimă şI pedeapsă”- îi răspund
eu. “Graniţa dintre eroare şi adevăr-îşi reia el ideea- e ca un spectru de la
albastru la verde, depinde prin ce zone cromatice te găseşti!” Adică cum prin
ce zone?- mă întrebam eu în aceste lungi insomnii, ascultând respiraţia
nevinovată a copiilor prin somn şi tot eu îmi răspundeam: prin zona roşie,
prin zona galbenă, prin zona portocalie…
“Spre exemplu, dumneata, atunci când l-ai găsit pe intrus sub pătura
nevestei, dacă-i dădeai în cap, te aflai undeva prin zona roşie, adică zona cea
mai periculoasă!”- auzeam glasul lui Spânache în mine. şi chiar închideam
ochii şi ascultam o sentinţă a unui tribunal cu o sală mare de tot, ca
amfiteatrele romane: Două-zeci- de ani de muncă-silnică! şi mă vedeam
undeva într-o ocnă de sare etichetat criminal extrem de periculos, legat la
picioare, cu târnăcopul în mână spărgând gloduri imense de sare, cu o barbă
de patriarh, cu corpul stors de vlagă!
Şi când mă gândesc că totul era posibil…
10
După întâmplarea de peste zi cu Mater Dolorosa şi cu Părintele
Visarion m-am retras în chilia mea şi am început să meditez mai îndelung
asupra viitorului meu. Seara am găsit pe masă o scrisoare de acasă, îmi scria
mama o scrisoare frumoasă, mă anunţa că acolo la Remetea a venit toamna, o
toamnă care prevestea multe, aproape toţi bărbaţii plecaseră de-acasă la
31